‘Tis the season

          M-am gândit un pic înainte să postez asta. Nu înainte să o scriu, numai postatul pe public m-a făcut să ezit un pic și tocmai de aia am făcut-o.

          Undeva în mintea mea, acolo unde am salvată imaginea de sine mă gândesc că sunt un om echilibrat pe care îl doare în bascheți dacă ceilalți îl judecă atâta timp cât e împăcat cu el. Și chiar și așa am ezitat.

          Despre ce vorbim azi? Despre faptul că vin sărbătorile. Personal iubesc perioada asta a anului însă eu sunt in cei care nu numai că se simt bine singuri dar chiar avem nevoie de niște perioade departe de restul lumii.

          Așa cum văd eu lucrurile, luna decembrie este grea pentru mulți oameni și mai nou luna decembrie începe pe la jumătatea lui noiembrie când în magazine apar decorațiunile de Crăciun, pe tv apar filmele și reclamele de Crăciun, înțelegeți voi ideea.

          Există oameni care în perioada asta trec prin toate stările adolescenților și nu numai pe care aceeași industrie media și aceeași societate îi chinuie permanent cu imaginile lucrate în photoshop de pe care au dispărut coșurile, kilogramele, celulita, ridurile.

          Dacă tot anul suntem bombardați cu imaginea fizică perfectă, aia pe care trebuie și putem să o atingem dacă: ne cumpărăm crema X, facem exerciții cu aplicația Y, folosim hainele firmei Z, perioada sărbătorilor de iarnă ne bombardează cu imaginea sufletească perfectă: toată lumea e în echilibru emoțional, toți copii primesc cele mai minunate daruri, toate familie se iubesc și trăiesc în armonie, toate cuplurile sunt Romeo și Julieta dar fără problemele corelative.

          Mai bine de 30 de zile ți se va spune de mai multe ori cum ar trebui să faci 2000 de km să împodobești bradul cu părinții tăi, cum ar trebui să renunți la ceva oportunități în carieră pentru a te muta la Cuca Măcăii cu iubirea vieții tale pe care o cunoști de 2 zile, cum este imperios necesar să petreci timp de calitate cu sora sau fratele cu care nu te-ai înțeles din clipa în care cel mai mic dintre voi a fost adus de la maternitate.

          Și mai ales dincolo de relațiile astea perfecte ți se repetă la infinit că este ceva profund în neregulă cu tine dacă nu cumperi cadouri pentru toată strada, nu participi la festivalul de colinde, nu împodobești casa și scara blocului, nu faci prăjituri cu copii.

          Dacă se întâmplă să nu ai partener și copii, deja spiritul sărbătorilor (așa cum îl înțelege societatea modernă) mai că nu te îndeamnă direct, că indirect o face, ori să intri în rândul lumii or să pui punct unei vieți atât de neconforme. Cel puțin jumătate din filmele sezonului prezintă reinterpretarea Colindei de Crăciun în care un personaj e bântuit de fantomele trecutului  și mai ales viitorului.

          Ce voiam eu să spun dincolo de introducerea asta uriașă este că e ok să fii singur, e ok să nu decorezi, e ok să nu faci prăjituri, e ok să nu bați juma’ de continent să îți vezi familia și e mai mult decât ok să nu te duci la petreceri de Crăciun sau mai rău să îți dai viața peste cap să organizezi una.

          Al doilea lucru pe care îl aveam de zis este pentru cei care scapă neafectați de avalanșa de mesaje subliminale ale sezonului. Dacă tu ești bine, privește un pic spre prietenii tăi, îți garantez că minim unul din ei este în depresie, încearcă să nu îl împingi mai rău povestind non stop despre magia sezonului și bucuria care plutește în aer. Poartă-te ca de obicei, fi acolo pentru el poate chiar mai mult decât în restul anului dar nu supracompensa, nu îl băga cu forța în sărbătoare și poate vom reuși să trecem cu toții întregi în anul următor.

          Ultima idee, promit, este modul de identificare al prietenilor în depresie. Nu garantez că e 100% infailibil dar sfatul meu e să fii atent la cei care ”sunt bine”, răspunsul ăsta e în ultima vreme un semn de alarmă pe care nu știu de ce îl tot ignorăm.

          Voi cum supraviețuiți celei mai fericite perioade din an?

Sursa Pinterest.

7 răspunsuri

  1. Nu am tv si radio merge in olandeza, o limba ce nu o pricep prea mult (INCA 😀 , zic eu) asa ca scap de presiunile astea sociale si familiale. Dar mai sunt si orele de intuneric (aici e 8:35 si abia incepe sa se lumineze iar la 16:30 suntem iar into the dark, vorba filmului), frigul, oboseala muncii si asteptarea indelungata acelor cateva zile libere in care pusei presiune sa ne revenim si adunam si sa facem X treburi amanate, carentele de vit D (si alte carente nutritionale) care pun presiune fizica pe orice corp, inclusiv pe cel stabil emotional.
    Asa ca inca nu am facut brad. Nici curatenie. O sa facem dupa ce termina fata cu tezele, si nimic exagerat, totul simbolic. Mancam simplu perioada asta: cartofi la cuptor copti in coaja, salate, o supa pt 2-3 zile, o carne la gratar si 3 frunze si aia e, nu am timp de idei magice si nici sa stau mai mult de 15-20min pe langa cratitze. Cadouri: cutii de ciocolata si de Craciun vom lua card cadou la Decathlon. Si sper sa prind un last minute interesant la pret si sa o stergem de acasa de Craciun. Si daca nu prind, aia e, luam targu’ de Craciun la pas.

  2. Eu ma izolez de prea mult Craciun, anul acesta a fost crunt, abia astept sa treaca. O sa stam acasa si alternam filmele de Craciun cu sf-urile si documentarele, jucam table si facem un gratar doar pentru noi. Mergem in vizita la bunica si invitam mamele la masa. Sper ca o sa fim toti bine in ianuarie.

  3. Pentru mine singurul stress e sa iau cadourile (fix alea pe care le am pe lista) fara sa ma aia la cap vanzatoarele, fara sa trebuiasca sa le caut prea mult in magazin/e si, mai ales, fara sa stau la coada. Cum n-as angaja pe cineva sa faca asta, fiindca-i responsabilitatea mea, am regula ca ma duc si cumpar in Noiembrie, cel tarziu cu vreo 1-2 saptamani inainte de Black Friday (fiindca se reped tembelii sa cumpere si nu mai gasesti ce vrei).
    Altfel mie imi plac Craciunurile (mai tare ala al meu, pe care-l sarbatorim la nivel de cadouri si petrecere de anul nou, ca asa se purta la moscova cand eram mic). Imi plac targurile cu haleala, imi plac artificiile si pocnitorile, imi plac cadourile, vinul fiert si, in curand, cred ca chiar o sa-mi placa si imbecilitatile de filme de Craciun (atat umor involuntar mai rar 😀 ). A da si-mi place ca te hranesc si-ti dau de baut toti!
    Cat despre prietenii deprimabili de care zici, cum alea-s mai ales fete, nu prea se asteapta nimeni sa le depanez eu. Iar daca-s baieti, se numeste „scos la vodka” sau parat la vreo femeie limitrofa.
    Mi-a fost initial nitel frica ca plozii o sa strice placerea zacutului de Craciun, da’ am constatat ca nici vorba, chiar aduc un component haios (plus poti sa fugi si sa lasi bunicii hestatici sa se spele pe cap cu ei).
    Deci zic ca fac fata bine, da’ macar un sfat ti-l urmez: nu vorbesc de regula despre chestii de craciun (afar’ de alea de logistica) cu altii din jur, dar fiindca nu-mi da prin cap sa vorbesc de asa ceva, nu din vreun considerent mai nobil :).

  4. A si voiam sa zic ca n-am avut niciodata (nici eu, nici ea) nici o apasare la filmele de craciun cu familia „traditionala” (ba chiar ziceam doamne fereste 😀 ). Ne place grozav sa-l facem in doi. Cred ca dorinta de a se conforma la standarde e o buba la cap pe care fie o ai, fie n-o ai. Noi n-o.

    P.S ‘uti moderarea :))

    1. Gata ai fost redat circuitului civil

      1. Sa pui globuri si beteala in purgatoriu…

      2. Îți dai seama că așa o să fac, din ce aud stau destul de prost cu decorațiunile băieții, cineva trebuie să se ocupe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: