Blogul meu de vineri care chiar apare vineri practic la overachiever pe wikipedia apare poza mea la cât de organizată și dedicată sunt. ( Nu zic nimic dar poate unii frați vor dori să ia notițe :)) )
Pe de altă parte blogul de azi este dedicat mie mai ceva decât emisiunile cu conducătorul iubit de pe vremuri pentru că merit.
E drept nu am revoluționat dezvoltarea umanității dar la nivel personal sunt propriul meu erou și m-am scos din multe situații nașpa în prima parte a vieții mele, sper să rămân la fel de minunată și în a doua parte.
După ce m-am lăsat solemn de băut de mai multe ori chiar și anul ăsta, azi am decis să scot un spumant de la rece și să mă sărbătoresc pentru una din cele mai mari realizări de până acum și motivul primar pentru care m-am apucat să scriu blogul ăsta.
Mi-am achitat creditul de 30 de ani în 8 ani și aș zice într-o perioadă cum nu se poate mai potrivită având în vedere că anul trecut în septembrie ROBOR la 3 luni era 1,77% deci aveam o dobândă de vreo 4,37% iar azi ROBOR la 3 luni este 7,93% dobânda ar fi de 10,53% și are șanse mari să crească în continuare.
Ce m-a costat pe lângă bani? Să vedem: mi-am schimbat profesia și m-am apucat să dau la vârste când restul universului vede telenovele turcești unele din cele mai dure examene prin care am trecut vreodată.
Mi-am schimbat locuința de vreo 5 ori, de trei recunosc în același oraș dar tot greu e cu mutatul.
Inutil să vă spun că m-am mutat la sute de kilometri de familie ( nu neapărat rău) și de prieteni ( asta a fost greu).
Mi-am schimbat stilul de viață și am continuat să merg la tot felul de cursuri pentru că o calificare în plus nu îți cere spațiu în casă și nici mâncare dar e ca o pernă confortabilă în caz că se întâmplă să dispară cererea pe piața muncii la calificarea ta primă.
Mi-am învins temerile și pot să trec liniștită pe cv-urile viitoare că am permis de conducere și îl pot și folosi, de altfel mi-am cumpărat și prima mașină în perioada asta ( Note to self să scrii un post despre greșelile la cumpărarea unei mașini).
Am citit cărți de educație financiară și de psihologie pentru a schimba tipare gen ”merit X sau Y”. Să ne înțelegem nu am renunțat la lucruri care chiar aduc plus valoare în viață sau bucurie reală ( da, nu privesc drept plus valoare numai plusurile contabile) dar am învățat să discern între cumpăratul pentru mine și cumpăratul indus de mesajele media și sociale sau cumpăratul determinat de filosofia ” hai să ne plimbăm prin mall” unde până la urmă tot ți se lipește ceva de portofel.
Am învățat să fac bugete și liste cu ”ce îmi trebuie” și ”ce vreau” și să aștept un pic între a cumpăra ce era pe lista doi. Am cumpărat la reduceri, am cumpărat second, am gătit acasă în loc să ies în oraș sau să comand.
E drept am și noroc pentru că de când mă știu m-a lăsat indiferentă ”ce se poartă”, dacă îți cumperi haine pentru că îți plac indiferent de ce o fi la modă, le vei purta câtă vreme își păstrează cele două funcții reale: să te acopere și să îți țină de cald, pentru că efectiv îți va plăcea să le porți în continuare.
Una peste alta a fost greu dar am supraviețuit așa că azi serbez finalul erei de credit și începutul unei noi etape a vieții mele: economisire și investiții. Presimt că o să fie interesant și sper să fim mai mulți ca să ne dăm cu părerea despre toate cele.
Ca atare închei cu tradiționalul ”Ave moi” și ne auzim marți!
Doar un leu 
Wow, felicitari ! Cu adevarat le meriti, mai ales ca sfaturile tale privind economisirea n-au ramas la nivel de teorie pentru tine. Multi stiu ce trebuie sa faca, dar nu fac fie ca e prea greu, fie ca nu sunt destul de consecveniti cu aplicarea regulilor, fie ca pur si simplu,ca intr-o cura de slabire, nu pot sa ridice la rang de” mod de viata” abtinerea de la lucrurile si obiceiurile care le fac placere .
Asadar, e o realizare extraordinara sa platesti un credit luat pe 30 de ani ( o viata de om!) in 8 ani.
Daca tu ai reusit si altii vor reusi ! Asa ca recomand cititul din doasca in doasca al acestui blog !
Mulțumesc, acum sunt extrem de interesată de pensionarea timpurie așa că va trebui să îmi fac un mod de viață din investiții 🙂
Bravo tie!!! Astept sa discutam pe ce am si avem de facut.
Zilele acestea l-am pierdut pe Tati, o sa revin la blogul tau cand o sa ma simt on.
Îmi pare rău, din punctul ăsta de vedere a fost un an rău, au plecat mulți oameni dragi în jur.
Felicitari! Ma regasesc din plin in ceea ce ai scris. Si pe mine ma intereseaza o pensionare timpurie, asa ca astept cu mare interes postarile tale despre investitii.
felicitari!
Ai reusit!
Petrecere frumoasa si sa sarbatoresti luna de luna efectul ‘no debt’.
Sunt mandra de tine! Si ma bucur ca sustinii asta ca normalitate si sa inspiri si pe altii cu asa reusita.
Mulțumesc! Da, eu cred că asta este normalitatea, am de gând să mai scriu pe tema asta, nu oi fi eu cel mai mare influencer dar dacă un singur om mă citește și devine liber financiar pentru că l-am făcut să își pună niște întrebări o să mă consider la fel de influentă ca Rhonda Byrne( chiar dacă nu la fel de bogată încă :P)
nici nu stiam cine e doamna asta Rhonda Byrne. Vad ca e blonda.
Whatever, echivalentul francez este: „Ensemble on va plus loin” si e laitmotivul ecologistilor.
Din niște multe puncte de vedere am tot respectul pentru femeie și cum a reușit să își vândă produsul, aș citi imediat un curs serios scris de ea pe tema asta ( nu din ăla cu tu îți dorești și universul face să se întâmple). Când cărțile mele se vor vinde în atâtea exemplare ca ale ei nu trebuie să mai îmi fac grij pentru renta aia 🙂
Super! Felicitari! E o imensa eliberare sa scapi de credite. Beneficiu principal e ca scapi de stres si te poti bucura de viata fara sa simti acel bolovan carat numit credit. Am 14 ani de cand nu mai am credite doar ca eu nu am scapat de ele intr-un mod ce merita sarbatorit. Iar cu pensionarea timpurie… eu sunt la a doua asigurare de viata. Prima am rascumparat-o cand am avut nevoie, a doua e pentru acumulare dar ma gandesc si la una cu o componenta de sanatate mai substantiala. Abia astept sa iti citesc postarile dintr-o viata libera de credite.