Atomic Habits

          Nu mă gândisem să scriu despre Atomic Habits marțea asta. De fapt nu mă gândisem să scriu despre ea vreodată, părea una din cărțile pe care le citesc pentru că sunt pe drumul spre cele cu adevărat bune.

          Și totuși, săptămâna asta vorbind cu o prietenă despre ce mai citim am ajuns la cartea asta despre care amândouă am avut aceeași părere” Nu o să îți schimbe viața”.

          După care ne-am mai gândit un pic la modul în care deja ne-o schimbase deși o citeam de mai puțin de o lună ( știți cum e vacanțe, mai multe cărți începute, multe filme de văzut, în cazul meu faptul că o citesc în engleză adaugă un factor de încetinire în plus).

          Mi-au rămas în minte nu atât schemele lui de construire și deconstruire a unui obicei, după cum el este de dorit sau nu, ci poveștile, bucățile din viața unor oameni care aveau deja obiceiuri atomice și unde îi dusese asta.

          Dacă vă întrebați de la ce vine atomic, este de la faptul că atomul este cea mai mică particulă de materie, ideea de bază a cărții este că nu trebuie musai să îți schimbi viața peste noapte pentru a obține rezultatele dorite ci este suficient să faci un pas pe zi în direcția dorită. E mai bine să faci o mișcare mică pentru un an decât să îți dorești ceva vreme de un an și să te apuci în ultima zi a intervalului să realizezi. Sunt mai multe șanse ca schimbarea să aibă loc și să fie durabilă în prima variantă.

          Ziceam că mie mi-a schimbat deja viața deși nu am băgat de seamă. De când am început să citesc cartea, de la una din poveștile lui Clear  despre el însuși despre cum a stabilit că are sau nu cititori va scrie de două ori pe săptămână pe blog, am luat aceeași decizie și am început să scriu pe blog.

          Nu mi-a adus un număr mare de urmăritori dar cei 4 noi au fost un succes personal ( poate e o parte narcisistă a mea dar îmi place să știu că nu vorbesc singură).

          De la povestea echipei de ciclism a Angliei care și-a început drumul spre performanță schimbând saltele și pernele pentru un somn mai bun mi-am impus să dorm minim 7 ore pe noapte, uneori nu reușesc pentru că trebuie să lucrez un pic la depășirea unei faze de FOMO prin care trec, dar încerc să nu ratez două nopți la rând.

          Mi-am pregătit bucătăria de așa manieră încât seara în drum spre dormitor să îmi pun la înmuiat fulgii de orz cu scorțișoară, sunt ani de zile de când ameninț cu un mic dejun sănătos dar planeții nu se aliniau ( mă trezeam târziu, nu  mă decideam ce ar fi mai bun, nu voiam să fac o omletă pentru că îmi rămânea mirosul în păr și mai pot găsi 600 de motive), acum dimineața nu mai am de făcut niciun efort și mai ales nicio decizie.

          Poate una din cele mai bune idei din toată cartea este că succesul revine celui care este dispus să facă efortul necesar și atunci când devine plictisitor, cel care va merge la sala, sau la biblioteca sau oriunde trebuie sa fie pentru a-și împlini visul atunci când exuberanța începutului s-a stins, numai pentru a deveni cu un procent mai bun decât ieri.

          Rămâne să găsesc o metodă de a mă face să scriu în fiecare zi până când scrisul îmi reintră în obișnuință pentru că un lucru e sigur cartea cea nouă nu se va scrie singură.

          Prima mea carte Solomonarii, este zilele astea pe Libris, Cărturești și Emag dacă nu ați apucat să o luați din prima tură.

4 răspunsuri

  1. am rasfoit cartea (ca nu a fost citit din scoarta in scoarta). Pentru noi nu e acel light bulb ce schimba viata ca stim conceptul de pasi mici zilnic -> schimbare mare, dar ideile din carte sunt f.bune si aplicabile.
    Ce a vrut sa spuna autorul nu e o noua inventie de roata, ci sa ne aduca aminte ca noi invartim roata aia, chiar acum.

    1. Eu am citit în engleză deci scoarța nu se pune că nu pricep eu chiar tot ce scrie poetul, dar da, deși nu inventează roata o pune în mișcare pentru mine e suficient 🙂

  2. Interesant. La inceput de an mereu am astfel de ”rezoluții”, imi propun diverse chestii de facut, chiar si scrisul pe blog, ma bag la provocari ca sa am un termen limita sa fac ceva, apoi pe parcurs, din diverse motive incep sa renunt ba la una ba la alta.

  3. Mie cartile astea cu „retete” de trait/schimbat/potentat viata/amorul/cariera mi se par culegeri de platitudini, n-am rabdare sa le citesc nici platit. Unu la mana, nu exista reteta universala a succesului/schimbarii/ce alt cacat vand astia si doi la mana se folosesc mereu de strategii semidocte de vandut reteta aia inexistenta. Prind ei ceva din aer a ceva are un substrat stiinfic, nu pricep exact ce si cum, dar il vand la altii care cauta calea, adevarul si viata. Si o parte, evident, functioneaza ca nah, aveau ceva baza stiintifica. Cum ar fi asta cu schimbatul treptat al unui obicei, maxim 2. Omul poate sa citeasca, sunt impresionat la lacrim.
    Ma intreb cati fomisti din astia chiar au succes in viata, de ii urmeaza lumea si cati traiesc cu grija vanzarii cartii aleia cate trebuie sa ajunga bestseller ca sa nu faca foamea ei si copiii lor.
    In spiritul ideii asteia, admir in ultima vreme pe FB cum o imbecila magalagioaica (romanca) vinde yoga intr-u bunastare (i.e yoga „despre cum sa vina banii la tine”) in conditiile in care e si parlita si marlanca. Nu pare sa aiba multi prosti pe raboj, dar si daca are unul e prea mult. Apropo si Vero o stie ca s-a dat cu ea :). Daca vrei iti zic numele, individa e de zoo :).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: