Cartea de marți iar a ajuns joi, asta să fie cea mai mare problem a mea.
Pentru că subiectul a fost ridicat : citesc în continuare și cărți ușoare, v-am zis că după mine lumea are nevoie de cărți de vacanță în care totul e roz și se termină cu bine dar scriu mai rar despre ele pentru că asta e esența lor totul e roz și se termina bine daca ai spune orice altceva în plus l-ai lipsi pe om de plăcerea de a le citi.
În cartea de săptămâna asta nu este roz decât coperta dar și aia are urme de albastru. ”Când corpul spune nu” a lui Gabor Mate nu e ușor de citit, pe mine una m-a speriat mai rău decât toate cărțile lui Stephen King la un loc.
Cam în orice capitol vei găsi ceva din tine și cam în orice capitol ceva-ul ăla din tine este potențialul declanșator al unei boli autoimune.
Cartea asta este despre cum nici măcar nu mai recunoaștem stresul din viața noastră, despre cum ne întindem zilnic ca o fărâmă de unt pe o felie de pâine mult prea mare și suntem permanent supraîncărcați cu hormonii de ”atacă sau fugi” pe care corpul nostru îi produce pentru că nu ne lăsăm timp să ne liniștim.
Este despre cum poveștile pe care ni le-am spus: ”trebuie să fiu puternic”, ”eu mă descurc”, ”pot face totul perfect” lasă urme adânci în sistemul nostru imunitar care nu mai știe unde ne terminăm noi și unde începe restul lumii așa că ori nu ne protejează de invadatori, ori ne atacă pe noi.
Și totuși este și despre speranță, despre cum să își trăiești furia sănătos fără să o bagi sub preș, despre cum să îți stabilești și respecți limite, despre cum să spui nu și să te alegi pe tine, pentru că dacă nu o faci la un moment dat corpul tău o va spune în locul tău inclusiv împotriva ta.
Citatul cu care rămân din cartea asta și pe care sper să îl pot implementa în toate situațiile dificile din viitor ” Dacă ai de ales între a simți vina sau resentimentul, alege vina de fiecare data”, pentru că vina înseamnă am făcut ceva pentru mine în defavoarea ta și a așteptărilor tale, resentimentul înseamnă am făcut ceva pentru tine în defavoarea mea și a sănătății mele și cel mai probabil nu mă voi ierta niciodată iar resentimentul mă va măcina.
Doar un leu 
il urmaresc pe Gabor Mate si m-am regasit in multe din cele spuse de el.
Stii ce imi place de el fata de alti specialisti in psihoterapie si il face atat de usor de inteles si vorbele lui ajung la noi? ca el chiar a trait o parte din astea si tot ce spune e suficient de autentic. Si le-a trait nu doar ca medic, ci mai ales ca evreu cu stramosi in europa, ca emigrant cu dificultati de integrare, ca om.
Sunt si urmaresc acum multi speakeri ce promoveaza ca boala corpului e o iesire la suprafata a problemelor emotionale, dar de departe el e cel mai fascinant pt mine, pt ca anumite felii ale lui sunt eu.
Daca mai multi medici in spitale si cabinete ar ajunge la ce zice el, s-ar injumatati farmaciile din romania.
la fel de mult mi-a plăcut și Lise Bourbeau, e aiurea să credem că nu exista legătură între minte și corp și nu se influențeaza reciproc, acum citesc Dispenza, vă țin la curent 🙂
gata, am citit si eu cartea (format electronic).
O carte profunda, simpla si care ne lasa pe ganduri…