Ultima zi de toamnă a venit cu soare primăvăratic însă nu am de gând să continui cu ordinea prin casă. Mai am două zile libere și vreau să mă simt în vacanță, poate o să pun lucrurile în ordine miercuri sau joi, poate nu, casa arată bine, încerc să învăț că o carte uitată pe canapea nu e sfârșitul lumii și nu mă grăbesc în mod deosebit cu decorațiunile de Crăciun.
Și pentru că am ajuns la subiectul ăsta cum organizăm decoratul? Anul trecut și în cel dinaintea lui și așa mai departe în timp spre copilărie până acum aș fi avut deja minim o sacoșă de lucruri noi pentru Crăciun.
Anul acesta m-am uitat în cutiile de acasă și am decis că am destul, chiar am reușit să pun la loc o căsuță din aceea micuță cu led după ce am plimbat-o prin Penny convinsă fiind că îmi trebuie.
Era drăguță și nu costa mult, 20 de lei, dar chiar am nevoie de un sat de căsuțe de iarnă pe care să le văd o lună pe an și care să ocupe mult spațiu de depozitare în celelalte 11?
Din seria filmelor văzute în ultima vreme se numără și Broken, încă un documentar despre societatea de consum și despre cum publicitatea ne poate face să credem că ne trebuie diverse.
Sunt patru episoade centrate pe: industria frumuseții și produsele contrafăcute și periculoase puse pe piață pentru noi cei care nu putem trăi fără ultima nuanță de farduri de la Chanel sau ultimul ruj Dior, industria tutunului și sora mai mică vaping-ul care duce la un număr la fel de mare de dependenți de nicotină și care a beneficiat de o publicitate atât de agresivă și luminoasă încât a devenit un absolut must pentru adolescent.
Un episod este despre mobila ușoară, modernă, la prețuri accesibile, mobila făcută pentru a fi schimbată des cu fiecare trend și care omoară: pădurile ( este episodul pe care l-am văzut cel mai greu, mare parte fiind filmat pe munții dezgoliți ai României), copii peste care piesele ușoare pot cădea cu efecte fatale, locuri de muncă în mici afaceri de familie, iar ultimul despre uriașa înșelăciune a reciclării.
Singura metodă de a nu folosi aiurea resursele este să nu produci deșeuri, ideea că plasticul va fi reciclat este o utopie, în mare parte deșeurile sunt numai plimbate din țări mai dezvoltate în țări mai sărace care pentru bani accepta sa își transforme o parte din teritoriu în gropi de gunoi.
Ce m-a surprins în episodul ăsta este geniala idee de publicitate pe care au avut-o producătorii răsucind responsabilitatea, nu este vina lor că își ambalează produsele în plastic, este vina ta cumpărător că nu reciclezi plasticul pe care ți-l vând.
Cumva ei sunt nevinovați noi suntem iresponsabilii care nu punem fiecare gunoi în tomberonul adecvat, ceea ce nu spune nimeni este că și dacă o facem maxim vom ușura activitatea de sortare, ambalare și expediere în Asia.
Deja sunt ani de când am una sau două plase din pânză în geantă ca să refuz plasa de plastic la casă, de când pun tot ce se poate în săculeți reutilizabili dar sunt lucruri pe care nu le poți cumpăra fără a da un ban și pe plasticul cu care vin la pachet și pe care mai devreme sau mai târziu indiferent cât de diligentă sunt voi ajunge să îl mănânc de exemplu într-un pește.
Am stabilit că sunt două lucruri la care nu voi renunța de Crăciun: un brad, presupunând că voi reuși s găsesc unul, în orășelul meu nu e la fel de ușor ca în orașele mari unde sunt grămezi de brazi în piețe și în prejma mall-urilor și hârtia de împachetat, în mare parte pentru că deja o am, în rest de fiecare dacă când voi avea impulsul de a cumpăra o jucărie nouă voi pune banii într-un plic și îi voi folosi la o altă plată anticipată spre final de decembrie.
Unul din cadourile mele de Crăciun, deși recunosc va implica hârtie, este un scadențar nou al creditului ipotecar, legat cu fundă roșie și pus sub brad să îmi aducă aminte cât am făcut în domeniu și cât mai am de făcut.
La ce nu renunțați de Crăciunul ăsta?
Doar un leu 
nu stiu seria dar daca noi avem o vina, apai e vina consumului excesiv. Cumparand local acesta se diminueaza dramatic.
Noi anul asta nu calatorim. Asta e marea renuntzare.
Acasa voi gati ca de obicei (ceva mai scump si deserturi) deci inseamna plastice si comanda cozonaci. toata carnea va fi cu ambalaje, anul asta am luat deja de la o ferma locala carne de pasare, asa ca mai iau niste porcarii de piftie bogata in colagen.
Cadourile vor fi ca si anii trecuti, simbolice. Desi sunt si Mos Nicolae, si Mos Craciun. Vor fi card cadou la Decathlon si carti, toate cu ambalaje….
Decoratiuni nu mai luam ca avem cacalau, dar vom lua ciocolati multe….
La ciocolăți nu se pune problema să renunțăm nu de alta dar nu se știe când vom rămâne fără cacao for ever așa că profităm acum
Pot sa inteleg sporturile calvine de gen reciclare-reparare-reutilizare-refuzare, ba chiar mi se par si interesante, dar scopul pentru care o faci mi se pare ca neaga fix ideea. Cu ce e mai bine sa strangi bani ca sa-i platesti in creditul ipotecar, adica in achizitia unei case cat se poate de fizice si probabil plina de plastic si ea si sigur nu foarte ecologica (ca nu stiu multi arhitecti sau constructori romani sa dea in branci cu sustenabilitatea). Nu-i dai pe o casuta de plastic cu bec, ii dai pe una de beton cu bec. As fi inteles daca banii aia de-i scutesti nedandu-i pe rahaturi, i-ai investi in ceva mai intersant decat o magaoaie mai mare. Gen carti, muzica, excursii, distractii sau obiecte de care chiar ai nevoie sa te simti bine (ca da, sunt si de alea, poate nu ecologice, poate nu vitale, dar esentiale pentru tine, ca umanii au nevoie si de obiecte). Altfel mi se pare doar ca-ti refuzi chestii de dragul refuzului (un refuz impachetat intr-o filozofie frumoasa, ce-i drept). Da’ sa-i strangi sa-i dai la stat??
Pentru că iluminatul meu frate dacă mâine rămân fără slujbă în casa aia de beton cu bec pot locui fără să plătesc chirie dacă am apucat să o plătesc, dacă nu asta e, o să o vândă banca și eu nu o să pot locui nici în căsuța de plastic cu bec oricât de mare fan al caselor mici aș fi, nici la umbra distracțiilor.
Atunci când nu ai nicio casă mie mi se pare vital să renunți la sclipiciuri și să te asiguri că ai una a ta, nu știu dacă ai observat dar proprietarii au ciudatul obicei de a te evacua dacă nu îți plătești chiria și ideea dormitului sub cerul lber nu mă atrage în mod deosebit.
A da, n-am raspuns la intrebare: la vin fiert si globuri de plastic. Prima ca nu vreau, a doua ca n-am de ales, hehehe.
Noi nu o sa renuntam la prajitura Bradulet si la serile in care stam incolaciti, amandoi pe aceeasi canapea cu cani de ceai sau vin fiert in in mana imediat dupa ce venim ” congelati” de la bulgareala.
ooooo vin fiert, musai de făcut 🙂