Vise curajoase, cum visează șamanii lumea întru ființare

Înainte de a te gândi că Vise curajoase, cum visează șamanii lumea întru ființare aparține categoriei religie, dă-i o șansă. Nu este o carte despre ritualuri, la un moment dat autorul chiar avertizează împotriva ritualurilor desprinse de semnificație, acelea în care este mai important cum aprinzi o lumânare decât ce este în mintea și în sufletul tău când o faci.

Inspirată într-adevăr din cultura șamanică, Vise curajoase este încă una din cărțile care ne întreabă daca nu cumva viața asta a noastră atât de ocupată, de bogată în detalii și must do lists nu e cumva numai un vis și nu unul plăcut.

Ideile nu sunt străine în esență celor regăsite și în psihologia occidentală sau în religia creștină și nu diferă de esența care transcende cam toate marile sisteme ale umanității fie ele religioase sau filosofice.

Sigur avem alte denumiri pentru stările de conștiință dar șarpele, jaguarul, pasărea colibri și vulturul se suprapun perfect peste corpul fizic, rațional, emoțional și spiritual.

Partea drăguță a aceste cărți sunt exercițiile, e posibil ca lectura ei să dureze mai mult, la mine așa a fost pentru că m-am oprit și am făcut exercițiile, nu chiar în forma recomandată dar le-am acordat toată atenția.

Mi-a mai plăcut și viziunea șamanilor despre viața de aici ca fiind un râu și deosebirea față de psihologia occidentală care pune preț pe identificarea tuturor traumelor din trecut, pentru purificarea apei prin filtrare, pentru șamani este suficient să ai grija ca de aici încolo apa care intră în râu să fie curată și în timp întregul curs va fi la rândul lui curățat.

Din seria ce ar fi viața mea fără sincronicități cam pe la vremea când ajungeam în cartea asta la cheia vistului curajos :”Fii gata să mori în orice clipă”, în traducere trăiește azi viața pe care o vrei, fă azi ce ai de făcut, spune azi ce ai de spus, nu amâna pentru că mâine poate nu va veni niciodată și nu te teme sa te desparți de sinele tău cel care are amintiri, caracter si personalitate, cel creat din poveștile trăite aici, pentru că tu ești mai mult decât egoul tăi, am ajuns și în Jurnalul fericirii la ”Dacă vrem să fim liberi, nu trebuie să ne fie frică de a muri, asta-i tot”.

Și asta este și nota de bază a cărții, atâta vreme cât nu te cramponezi de viața fizică și simbolurile ei despre succes, ai libertatea de a visa și de a trăi conform viselor sufletului tău.

Pentru a păstra ideea amintirii olfactive pe care ți-o lasă o carte, asta îți lasă impresia unei ferestre deschise spre o pădure, mirosul de verde de după o ploaie care vine să înlocuiască aerul cald și închis al camerei în care te-ai ascuns așteptând  să treacă.