Cum s-au dus doua luni

Nu-mi vine să cred că obiceiul meu ordonat de a scrie pe blog cel puțin de 3 ori pe săptămâna a dispărut peste noapte, bine a dispărut în doi ani dar mie așa mi se pare.

Văd că am mai trecut pe aici în martie, la început de martie și țin minte că îmi propusesem sa scriu măcar o dată pe săptămână.

Ce am făcut în schimb? Nimic productiv sau, mă rog, aproape nimic.

Mi-am făcut cont de Instagram, pe persoana fizică și pierd niște minute bune cu fotografiile de acolo.

Am venit într-o zi acasă prea obosită să fac altceva și am zis să mă joc un pic, sa aleg ceva online ca să nu îmi ocup calculatorul. Forge of empires nu a fost o alegere bună, e un joc de strategie și eu sunt genul care urmărește proiectele, le dezvolta, așa că în loc să mă deconectez jumatate de ora atunci, azi dimineața mi-am dat seama ca administrez un oraș din Evul mediu târziu. Mai rău decât atât în loc să îmi beau liniștită cafeaua, m-am conectat să strâng chiriile și să să dau drumul unui ciclu de producție.

Totuși cred că am avea toți nevoie să încercăm măcar o dată jocurile astea pentru a învăța cum să ne ferim pe noi sau copii de așa ceva. E incredibil cât de ușor reușesc să ți se insinueze în programul zilnic și cât de greu le îndepărtezi.

Am citit câteva cărți drăguțe și una pentru care era timpul potrivit în viața mea, săptămâna asta voi încerca să scriu despre ”Mănâncă, roagă-te, iubește” căreia filmul i-a făcut un mare deserviciu.

Nu am mers la fel de bine cu planul de  rambursare anticipata dar mi-am luat mașină, second, cash și minunată. Aștept de la ea o vara pe drum în care sa descopăr zona în care locuiesc și pe care mai bine de un an jumatate am ignorat-o pentru că infrasctructura de transport local din România este cum o știm și nu îți prea permite sa vezi mare lucru.

Mă mut, nu din oraș ci din apartamentul în care stau acum. Am descoperit partea proasta a statului în chirie, e posibil sa te muți când nu vrei și e posibil sa fie greu sa gasești altceva care să îți placă. Și din partea cu mutatul am tras niște concluzii.

Ideea de bază este ca, daca reușesc să mă țin departe de jucatul pe calculator, ar trebui să pot scrie de 3 ori pe săptămână și să vă povestesc în detaliu cele de mai sus și ce am învăța din ele, poate ajuta pe cineva sa faca aceleași greșeli, poate dă cuiva o idee, cine știe?

Wish me luck și să vedem daca scriu ceva vineri :).

PS Fotografia este de la vreo 15 km de casa si este ce astept sa vizitez in vara asta

clopotiva

2 răspunsuri

  1. mie nu mi-a placut niciodata sa ma joc pe calc.Totusi, cand Ilinca era mica, ma apucasem sa joc ,,ferma,,.Cand mi-am dat seama ca alergam cu copilul de la gradi acasa, ca sa strang merele :)), in loc sa stam in parc, am sters totul si de-atunci nici sa nu aud de jocuri.Sunt o mare pierdere de timp.
    Sa stapanesti sanatoasa masinuta si sa te bucuri de ea!

    1. Mulțumeeeesc! :). Da, jocurile sunt gândite să te ”lege ” de ele, ți se pare că trebuie să îți îndeplinești misiunile alea și uite așa se pierde timp bun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: