Scriu mai puțin

Scriu mai puțin însă cumva trăiesc mai mult. Știu ziua are tot 24 de ore, poate chiar mai puțin daca iau în seama modificările rezonanței Schumann dar am învățat cumva să îmi fac din timp un aliat.

Am mai învățat și să nu cred nici măcar tot ceea ce gândesc dar ce văd sau aud, așa că acum îmi petrec ceva timp zilnic punând totul în cumpănă.

Dacă îmi lipsește ceva din orașul mare sunt distanțele, făceam în medie 2 kilometri să ajung din punctul A în punctul B și îi foloseam să vorbesc cu mine și să punem țara la cale. Acum am în jur de 600/700 de metri către oriunde. E drept când vremea e frumoasa se întâmplă să o iau spre casă pe drumul care are trei kilometri si ocolește orașul, dar nu e același lucru.

Am învățat că nu sunt grasă și nici dizgrațioasă pentru că nu e nevoie să mă compar cu fotografiile retușate ale modelelor , am învățat că și ele în fotografii neprelucrate cu grija sunt obișnuite, nu au aura de strălucire a perfecțiunii cu care ne vând încă un echipament sortiv, încă  un abonament la o aplicație, încă un supliment.

Sigur daca te simți bine făcând exerciții mergi la sală, dacă nu alege ceva care ti se potriveste sau pur si simplu plimbă-te, danseaza în casa, sari coarda, lucrează o grădină, urcă un munte.

Am învățat că porii mei deschiși nu sunt tocmai craterele lunare pe care mi le imaginez când dau de câte o reclama la cosmetice, asta e nu o să am niciodata piele de porțelan dar nici nu îmi scade calitatea vieții din cauza asta. Așa că privesc în altă parte când cineva încearca să îmi vândă încă un set de superpastile care ma vor transforma în Zâna Zânelor dar îmi vor afecta ficatul, stomacul, echilibrul hormonal, lucruri din astea minore care nici nu contează în fața unui ten perfect.

Da, folosesc cosmetice, mă dau în vânt după rujuri roșii și creme dar nu într-atât încăt să împrumut bani pentru lucrurile de bază pentru că salariul meu s-a dus vesel pe crema aia magnifica pe care o tot văd în reclame.

Am descoperit că telefonul meu mă ține minim 4 ani chiar daca e puțin depășit ca soft, de regula le schimb pentru că hardul mi-a scăpat de prea multe ori pe jos și nu mai face față, așa că nu prea ascult reclama care îmi zice să schimb modelul 10 cu modelul 10 i care are o floricică în plus pe colțul ecranului, altfel voi fi mai puțin valoroasa decât ceilalți.

Sigur mă gândesc la viitor și fac niște planuri așa generale, dar nu îmi mai ascult mintea de fiecare dată când începe să îmi înșire cu liniuță toate lucrurile care ar putea merge prost detaliindu-le până se întâmplă.

Da, sunt dispusă să primesc oameni în viața mea dar nu mai cred că am nevoie de vreunul dintre ei să mă întregească și să mă faca fericită, dacă nu mă pot face eu fericită slabe șanse să reușească altcineva, tot ce aș putea obține este o suprapresiune pe  o relație buna până când va deveni rea.

Îmi petrec mai puțin timp la lucru, mai mult citind, croșetând, având o grădină de ghivece, ascultând ploaia, trăgând în piept aerul geruit, bucurându-mă de o ciocolata caldă sau un pahar cu vin fără frica de calorii și sulfiți și e-uri.

În mod clar nu sunt veșnică, undeva, cândva va trebui să pun punct și am decis că atunci când va veni momentul deasupra liniei prefer să vad ani mai putini plini de bucurie  decât un șir lung de diete, exerciții și negări ale unor plăceri simple în numele unui bine mai mare si viitor, pentru că viața va fi fost timpul scurs în așteptarea acelui viitor măreț iar eu nu voi fi apucat sa ma delectez cu ea.

Voi cu ce vă mai ocupați?

doar

8 răspunsuri

  1. Si eu tot cu din astea simple, mai un crosetat, mai o portie de gris cu lapte, mai un gradinarit … Imi permit oarecum, caci nu am copii care sa depinda de mine si mi-am dat si eu seama ca timpul petrecut pe-aici nu prea se scrie undeva, asa incat sa-l poti reciti cand ai chef, deci el trebuie trait.

    1. Da, târziu am ajuns să înțeleg ce zicea Oana Pellea ”Să nu uiţi niciodată că viaţa trece pe zile… nu există decât acum şi… s-a şi dus.”, sau știu eu devreme față de alții care nu înțeleg niciodată 🙂

  2. Buna,

    ma ocup cam cu ce te ocupi tu. La inceputul lunii decembrie am avut o revelatie, vreau un colt de lectura, asa ca am reorganizat mobila si mi-am facut coltul de lectura, cuibul meu. Citesc mult, beau ceai si ciocolata calda, gatesc si tricotez. Cand nu am activitatile de mai sus caut inspiratie pentru santierul care o sa fie in toamna in dormitor.

    O zi cu soare, Ioana

    1. Acum doi ani numai ideea de dormitor in redecorare m-ar fi pus in mișcare, acum ma gandesc numai ca daca as schimba ceva l-as vrea mai simplu. De fapt toata casa as vrea sa aiba mai putine lucruri si mai mult spatiu poate cu ceva plante 🙂

  3. si eu la fel…hibernez printre picaturi.Am avut si eu o incercare cu sala, mi-a iesit sufletul pe-acolo si am facut febra musculara :).Acum merg rapid pe jos cat pot de mult si fac calenectis la mine acasa :), mi-e mai bine.

    1. Stau foarte mult la birou, încă mă bate gândul cu sala dar între timp am găsit niste asane care imi mai indreapta coloana, tot e mai bine decat numai sa imi contemplu problema 🙂

  4. Ma bucur ca scrii iar! si ca ti-e bine!
    frumoasa poza d la tine de acasa, la mine e mult mai haos 😀 😀

    1. Atât am cochetat cu ideea de slow living încât acum și scrisul e pe slow 🙂

Lasă un răspuns la O femeie Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: