Așa cum știm sau aflăm acum eu n-am copii, dar Dumnezeu are grijă să învăț până oi avea din experiențele prietenilor mei care au.
Luna asta am nu mai puțin de trei prieteni cu bugetul devalizat dar nu din cauza copiilor ci din cauza orgoliului sau spiritului de conformism, nu se știe.
Despre ce e vorba? Este ziua copiilor.
În copilărie și tinerețile mele știu că primeam tort de ziua mea, de regulă manufacturat de mama, după clasa a 4 a manufacturat de mine. Dacă se întâmpla să treacă pe acolo ăia trei prieteni pe care îi aveam primeau o felie de tort și după aia ne jucam fix ca în orice altă zi de la Dumnezeu.
Când ziua pica în vreme de școală, familia te dota cu două cutii de bomboane și te trimitea în câmpul muncii cum ar veni, eu pățeam asta numai de ziua numelui când trebuia să dau bomboane și să mă las pupată de toată lumea chestie care îmi displăcea profund până în ficat.
Abia prin liceu, dap am înflorit așa târziu că nici acum nu-s sigură că am terminat, am început să suport cu stoicism pupăturile clasei pentru că pe acolo erau și ăia doi la care am visat atât simultan cât și consecutiv, demodat ca pe vremea noastră, de-a lungul ălor patru ani.
Așa că acum am privit fascinată ca de cobră cum s-a alergat după locație, sunt trei sau patru în târg tot timpul ocupate, după rochia de zână, după tiara corespunzătoare, păpușa care probabil în loc de caca produce curcubee la cât costă, tortul cu 7 turnuri roz bombon, invitații cu dantele la fel de roz pentru cei 15 prieteni la catarama ai ploadei de 3 ani.
În ziua eventului, ploada s-a jucat cu ea însăși, nici cu păpușa, nici cu restul copiilor, s-a lăsat pictată pe față cu forța, s-a speriat de Zâna Bună care anima eventul, e drept și io și cred că și jumate din tătici, a ciugulit din tort și într-un final apoteotic a terminat cheful în chiloți pe motiv că între plănuirea evenimentului și petrecere ea trecuse de la prințesă la astronaut.
Cu ocazia asta au fost hrăniți, amuzați și guguliți 15 plozi plus 24 de părinți, că o parte din ei au venit cu doi însoțitori și distrugerile au fost evaluate la 2500 de lei.
Săptămâna viitoare repetăm afacerea pentru un băiețel mult mai mare de patru ani.
Amu’ oi fi io nebună dar dacă îmi spui că la 3 ani copilul tău pricepe noțiunea de prieten și are fix 15 cât sunt în grupă la grădi ai nevoie de terapie. Dacă o să aibă 15 prieteni în toată viața o să fie norocos.
Dacă va ține minte ceva din poveste este tot de categoria miracolului, dacă îți închipui că s-a distrat pentru că ai organizat tot tămbălăul de mai sus citește iar aliniatul anterior.
Și ce mă uluiește e că nimeni nu vrea să recunoasăc adevărul: nu facem asta pentru copii, într-o lume în care muncim 90% din timp, copilul s-ar distra de minune dacă i-am oferi o zi întreagă, să ne jucăm cu el, să ne plimbăm cu el, să ceva cu el.O facem pentru că nu știm când să spunem nu presiunii sociale de a ne alinia la ce fac alții. Nu copilul se simte prost că 3 din grupă au petreceri din astea ci tu ai un sentiment de vină că nu poți să îi dai luna de pe cer sau măcar ce le dau alții plozilor din apropiere.
Și te stresezi și îți întinzi aiurea niște datorii și îți faci altele ca să ”fii în rândul lumii” în loc să te oprești cinci minute și să te întrebi dacă ți se potrivește rândul ăla.
Iar treaba asta se perpetuează, am văzut majorate organizate cu bugetul unei nunți, artificii, tort cu rachete și de la 50 de invitați în sus, rochii de bal și trupă cu onorariu în mii de eruo pe oră, plătite din împrumuturi făcute de părinți.
Am prieteni care de ziua lor ar fi vrut să fugă în lume 3 zile dar în schimb au organizat ceva la un restaurant că era mai simplu decât acasă pentru ”nu se face să nu dai un șpriț de ziua ta”.
E ziua ta. Adică faci ce vrei tu în măsura în care poți, de ce să te chinui să păstrezi niște aparențe și era să zic să îi faci pe alții fericiți dar îmi aduc aminte niște niversări din astea la care am mers că nu aveam încotro și numai fericită nu am fost.
Revenind însă la părinți dacă la 3 ani petrecerea te costă 2500 de lei și prețurile cresc, nu ar fi mai inteligent să pui banii ăia într-un cont și al 18 ani să îi poți plăti studiile la o universitate buna la care nu a primit bursă? Sau să îi plătești fără probleme viața de sudent dacă a nimerit la buget? Sau să fie un început pentru ce s-o decide el să facă cu viața lui?
Adică păstrînd costurile neschimbate de 25oo de lei/ petrecere sunt totuși 10000 de Euro în 18 ani. Da, am înmulțit cu 18 că de la primul an de când tot serbăm inițial cu prietenii părinților apoi cu ai plodului, apoi cu toți că e democrație.
Doar un leu 
Mare ti-e grădina ta Doamne,niciodată nu am făcut una ca asta.Cu toate că fetița a fost invitată la tot felul de petreceri de felul celei descrise de tine,mi se pare o mare prostie.Nici măcar majoratul băiatului nu a fost ceva spectaculos.
Presiunea socială e mare, când îi aud îmi tot aduc aminte de Fiicele doctorului Marsh și lămâilei lui Amy
Hai ca ma simt DIRECT vizata de articol. Da, facem petreceri gen cele descrise de mai sus de 4 ani incoace si, in afara vandalizarii bugetului in luna respectiva, nu regret deloc decizia. Nu am cum sa gazduiesc petrecere pentru 10-15 copii in apartament (plus parintii aferenti) si nici nu vreau sa gatesc 3 zile inainte si curatenie 2 zile dupa. Chiar nu. Este mai elegant, copiii se joaca si intre ei si cu animatorul, daca vor pictura pe fata au, daca vor trenulet au, daca vor baloane au. Noi stam si socializam cu parintii, pe multi dintre ei numai la astfel de evenimente ii intalnim. Da, si noi am umblat dupa locatie cu 4 saptamani inainte, caci am vrut sa fie fix in ziua copilului, A vrut costum de Mickey Mouse, ii fac. Nu ma doare sufletul, caci il face o studenta la arte care mai castiga astfel un banut de buzunar. Cadourile le primeste buluc atunci, insa i le dam in timp, unele ajung pana de Craciun. Nu avem invitati multi din clasa (3 copii), restul sunt din familie si din prietenii apropiati. Ce sa facem daca avem multi? :)))
Si nu, nu fac asta ca sa ma simt EU bine! CAND vei avea copii, vei vedea ca te va durea direct pe tine ca parinte orice nemultumire legata de copilul tau. Te vei bate cu intreaga lume uneori daca simti ca al tau copil este neindreptatit. Si da, pentru ei contezaza enorm sa fie acceptati de restul copiilor, sa se integreze. Pentru asta exista si activitatile extra scoala (sport, club de limba germana, clubul de desen), care, ghici, costa si ele. Si nu te va lasa inima sa spui; nu mama, tu nu faci, ca mai bine iti pun banii la pusculita cand vei fi major. Nu, vei scoate banul si-l vei duce pe copil peste tot.
Pentru viitorul lui Dragos avem asigurarea de studii la care platesc de cand s-a nascut. Asa ca nu-l las chiar al nimanui din punctul acesta de vedere.
Cand vom termina casa de construit vom muta petrecerile la noi. Insa pana atunci este bine ASA.
Dacă poți să susții financiar e alegerea ta, în fond despre asta e vorba fiecare își face alegerile lui cu privire la orice inclusiv bani. Dar să mă împrumut special pentru petrecerea copilului care anul ăsta a început grădinița și să socializez cu părinții celorlalți pe care nu i-am văzut ever sau maxim de două ori în viață, nu e o opțiune pentru mine.
Poate o să îmi schimb părerea când o să am copil, cum zici tu, dar sigur nu când va fi atât de mic, pe cea mică o interesa mai puțin decât pe toți adulții ce se întâmpla
Tocmai! Astept impresiile tale cand vei fi in postura de parinte. Pana atunci sunt impresii si pareri.
Nu trebe totdeauna sa faci ca ceilalti… Eu am un baiat caruia nu-i pasa deloc de parerea altora si am aflat cu stupoare (si putina mindrie) acum citeva saptamini ca e unicul student de la ei care a renuntat sa fie inscris la asociatia studenteasca.
Dar lucrurile astea nu le poti vedea cind esti inauntrul sistemului, ci doar cind ai iesit. Si eu in Romania faceam ce credeam ca-i mai bine pentru copii: odata venita aici, de exemplu, mi-a parut rau de toti banii dati la o gradinita privata , pe care acum as numi-o de fite.
Elena, alte preconceptie. De multe ori, in gradinitele private, se face cu adevarat educatie. Dragos a stat 2 ani DEGEABA la gradi de stat, cu 30 de copii si-o educatoare depasita. Depasita de toate: de programa, de copii. La cea privata erau 12 copii si 2 educatoare, a invatat germana, a facut ski si inot in cadrul gradinitei, excursii pe munte (unde am fost si eu, sic!).
Nu, nu-i parere preconceputa, al meu a stat degeaba la o gradi privata. Cind am venit aici ne-am dat seama. Cica ar fi trebuit sa invete engleza, dar n-a invatat nimic. Aici oricum au program obligatoriu de inot. Ski a facut si in Romania cu Palatul copiilor.
Si mie imi place sa insotesc clasa in excursii!
„Pentru asta exista si activitatile extra scoala (sport, club de limba germana, clubul de desen), care, ghici, costa si ele. Si nu te va lasa inima sa spui; nu mama, tu nu faci, ca mai bine iti pun banii la pusculita cand vei fi major. Nu, vei scoate banul si-l vei duce pe copil peste tot.”
Delia, permite-mi sa te contrazic putin, pentru ca exista si situatii altfel. Scriam mai jos ca am 2 fete de 12 ani care nu vor lucruri doar pentru ca au si altii si care nici nu ma implora plangand sa le duc undeva si eu sa le zic ca nu, ca e scump/n-am bani. Eu cred ca foarte mult conteaza modul in care le vorbesti despre bani de cand sunt mici sau modul in care ii implici pe copii in activitati „altfel”. Niciodata nu mi-au venit fetele acasa cu dorinta de a avea ceea ce are un coleg sau altul si niciodata nu s-au plans de cat de nefericite sunt ca n-au parte de petreceri sau cele mai scumpe si stralucitoare haine/lucruri/jucarii. Faptul ca un copil cere ceea ce are alt coleg mi se pare clar un semn de nesiguranta, ii lipseste ceva si de cele mai multe ori, ca si oamenii mari, si copiii isi ascund nefericirea-n jucarii sau petreceri, asa cum femeile se duc la shopping in momente de depresie.
Dovada clara ca se poate si altfel o vad zilnic in fetele mele, crescute cu ceea ce au vrut ele. De fiecare data le intreb daca-si doresc ceva mai deosebit, daca vor petreceri, merg si ele la destule, dar se intorc repede acasa pentru ca se plictisesc. Imi spun mereu ca acele petreceri sunt comune, toata lumea le face la fel si e uimitor sa auzi asta de la un copil de 7 ani (de pe la 8 ani n-au mai vrut sa mearga).
Le-am pus in fata variante pentru timpul din afara scolii, atat eu cat si sotul, si au ales fix ceea ce fac acum: timp afara, in natura cu alte fiinte decat colegii de scoala, timp de citit si hand-made (le invat sa lucreze cu lana) si timp pentru lucrurile pe care le fac separat (chiar daca-s gemene, fiecare are ceva diferit): una e pasionata de astronomie si fizica (de la 9 ani a descoperit ca-i plac domeniile astea) si cealalta invata sa gateasca prajituri, cauta retete necostisitoare si invatam sa le facem impreuna. Ambele invata limbi straine atat la scoala, cat si acasa si la cat de fericite le vad eu, nu cred ca le-am privat vreodata de ceva. Din contra, sunt libere sa ceara ce vor cu adevarat.
Pot sa sustin sus si tare ca foarte mult conteaza modul in care comunici cu un copil si ceea ce-i transmiti prin nesigurantele pe care le ai.
Si fii ca mea are petrecere an de an. Fiica mea e canditata la miss popularitate (e invitata weekendul asta la 4 petreceri,2 la aceeasi ora!!, weekeul viitor duaor o petrecere, in noiembrie inca 5 petreceri avuse, in februarie deja are o invitatie etc. astfel ca … vrea sa invite la ea pe toti. Complicat – ca stiu ca se inteleg bine cu toti. I-am explicat ca avem o limita si un nr de copii de invitat limitat la 15, am ales sa vizitam 3 locatii tematice de unde sa alegem (toate in apropiere, deci mergem pe jos), voi face tort (sau comand), fac limonada si apa si sandvishuri si o negresa (teoretic nu sunt oferite de ei, una din locatii ofera o bautura). A inteles copilul. Pt cadou o sa merg cu ea sa isi aleaga ce cadou vrea.
Costuri: maxim 300-400 euro (desi anul trecut a fost 250 euro cu totul) – bani care ii estimez sa pun deoparte cu 2 luni inainte.
A fost fata invitata si la petreceri mai ieftine, unde mama a facut un fel de chec uns cu ciocolata si adus apa (prajitura mea cea mai nasoala e mai buna decat ce era acolo). Copiii au fost foarte fericiti sa se joace impreuna! ca aici se duce copilul si se lasa acolo si vine mama dupa 3 ore sa il iau – doar parintii sunt cei care se cramponeaza de imagine: haine scumpe, mancare scumpa, cadouri scumpe, machiaje si haine scumpe la mama, alcooluri pt parinti etc etc … La varsta asta le ajunge 2 ore un clovn/priat sa ii distreze si amuze si dispar si sandvishurile mamei si tortul.
Ce sa zic, fiecare isi cunoaste bugetul si pana unde se pot intinde. Mie tare bine imi prinde cand am unde lasa copilul 3 ore :))) (de obicei lasam copiii si merg cu alte mamici la o cafelutza, chestie rarisima si extraordinara pt mine care in ultimii 7 ani juma fusei si la ginecolog cu copilul).
Dar mai cunosc (sud americani) ce au facut credit pt un majorat. Rochia a fost ceva mii de euro si invitase toata scoala. Show off-ul nu e numai la noi.
Si mai cunosc si la romani, facut imprumut pentru nunta ca doar sa fie cum vrea si soacra mica si soacra mare, si formatia care o vrea nasul etc., ramas cu datorii, si divort la un an.
Cu nunțile nici nu vreau să încep, cu petrecerile astea am observat trend-ul, probabil el exista de mult dar eu acum am ajuns acolo, distinsa mea persoană, prietenă cu mama ploadei am fost pe post de ajutor administrativ. Ce spui tu că lași copilul și pleci mi se pare ok, adică părinții care au rămas au încărcat nota de plată, la trei ani mă gândesc că ți-e greu să îl lași singur dar totuși ce nevoie avea de amândoi părinții n-am priceput.
La 3 si 4 ani avuram 1 copil invitat, tort, cadou. S-au jucat.
La 5 ani daca o intrebam spunea ca vrea de ziua ei in parc la topogan si groapa de nisip; am decis eu si am invitat 10 copii de care tot zice de la gradi, voiam sa o ajut sa lege prietenii ca schimbasem gradi + o animatoare pe tema de circ; vreo 5-6 mame au ramas in camera vecina sa manance si sa vorbeasca.
La 6 ani au fost 12 copii invitati, doar 3 mame au ramas – la un muzeu de papusi.
La 7 ani au fost 13 copii invitati, doar 2 mame si o bunica au ramas ca nu stiau ce sa faca in zona (una e fotograf mereu) – la piscina – 2 animatoare tinere si frumoase.
La 8 ani vor fi 15 de invitat, probabil 2 mame raman, una ca e departe si alta ca e fotograf; daca e vremea frumoasa le invit in parc pe paturica la o bere si prajituri ( eu as vrea tot la aceeasi piscina).
Acasa nu am cum ca suntem in aprt. mic si sunt toti zvapaiati ca fiica mea ( ce are capul cusut de 2 ori deja).
Cu nuntile….. mi se par si costuri f. mari in Ro: chirii la sala, meniuri f. incarcate si nu se mananca mare lucru, tort 7 etaje desi la 3 dim. nu mananca nimeni mai mult de 50-100gr, bautura multa de se imbata unii ca porcii, muzica scumpa ( zau; 1000 euro o formatie pt 2-4 ore???), fotograful la Bucuresti la pret de 250-300 euro ( cand e 400-500euro la Bruxelles), biserica sub 800 lei in Bucuresti nu gasii acum muuuulti ani… Dar nu stiu cine e de vina: cine cere sau cine da? . Toate astea la un loc costa colosal, o presiune mare in conditiile in care tinerii… sunt tineri, de obicei stau cu chirie. Whatever – e o industrie asta cu distratul…
Mie si inmormantarile mi se par scumpe. Dar scumpe! Bani la preot, bani la gropar, bani la primarie, bani la aia de duc stergare, mancare si prosoape si alte daruri, echipat mort cu nu stiu ce-uri, etc. 6 mii lei a costat in fundul Moldovei pentru o matusa…
Biserica la o nuntă anul trecut ne-a costat 1000 de lei, când am ajuns la rochie deja aveam niște viziuni în care bpteam mireasa, eu ajungând pe acolo pe principiul ”știi că nu prea avem bani hai cu noi să nu sărim calul”, 3000 de euro rochia și îmi tot spunea că e o ”ocazie”.
La subiect, mie mi s-a părut aiurea la 3 ani ai ploadei să ai 15 copii de la grădi pe care a început-o de 4 luni și să dai pentru petrecerea asta aproape salariul tău pe două luni, mă rog, poate mi-oi schimba viziunile când oi avea copil deși mă rog să rămân la fel de obioectivă și atunci
Pe aici e bine: se invita citiva prieteni(5-6 sau mai multi, in functie de virsta) : sunt adusi de parinti, care pleaca imediat si vin peste 3 ore sa-i ia inapoi. Maninca tort , beau sucuri si gata. In rest copiii se joaca: acolo depinde si de imaginatia si implicarea parintelui.
A fost si la o sala de jocuri, dar acolo tot parintii au dus tortul si sucurile, deci imi imaginez ca nu costa cine stie cit.
Mi se pare ca in Romania treaba cu aniversarile a degenerat rau de tot.
Si am auzit de romani de aici care-si fac nunti prin Romania cu tinute de mii de euro…si mezeluri furate din fabrica (tot de un roman).
Ce mi se pare aberant dar comun acceptat in Romania sunt activitatile extrascolare…dar facute tot in scoala, doar ca au acces la ele doar copiii platitori.
Tortul a fost altă problemă, fiecare sală ”colaborează ” cu vreo două cofetării, vrei să vii cu tortul din altă parte nu ai decât să te duci la altă sală care te-o primi, ei nu
Pai si aici sunt parinti care-si lasa copilul la petrecere, pleaca si revin cand se termina. Mie insa nu-mi place sa procedez asa: daca copilul meu are o problema sau daca alt copil are o problema, nu-i mai bine ca parintele sa se ocupe?
Si hai sa nu amestecam nuntile/botezurile/majoratele cu aniversarile copiilor nostri. Este normal ca pentru o nunta sa faci imprumut; chiar si noi am facut acum 11 ani caci eram vai steaua noastra si nu puteam amana petrecerea pana in momentul strangerii intregii sume (aproximativ 12.000 euro).
Fiica mea a fost invitata cred la …100 petreceri in 2015 ( m-au uscat cadourile, si nu strainii ca ei iau cadouri de 5 euro la un copil si sunt fericiti cu ideea de a fi toti impreuna veseli, ci romanii sunt din aia de mi-au cerut cadoul ala de 20-25 euro…asa ca daca aveti idei de cadouri ieftine/hand made, please save me, ca v-am zis ca am candidata de miss popularitate in casa; acum fac fustite roz/tutu la fetite, am facut rochitze, mai iau puzzle-uri in avans la reduceri, dar la baieti???). Peste tot am lasat nr de tel sa ma sune de s-o s-a intampla . E invitatia fetei si nu a mea, oricum e un copil responsabil si sunt adulti -parintii aniversatului. De obicei daca raman sunt unii parinti ce se simt datori sa imi cumpere o cafea sau sa imi ofere ceva, asa ca ii intreb daca au nevoie de ajutor sau ma retrag.
Nici macar mama unui copil alergic nu ramane: ii prepara la pachet o prajitura fara ou si fara lactate si fetita mananca separat ‘tortul’ ei – e fericita ca are 2 ore libere. Iar la petrecerile departe ne oferim sa ducem/aducem inca un copil pt a elibera parintii si de asta ( ca oricum copiii se distreaza super si pe drum, sunt astia asa fericiti ca pana si bus-ul e haios).
Si nu e nevoie de gatit mare lucru, ca pt copii le ajunge maxim un sandvish ( de cate ori avui sandvish-uri facute cred ca doar 2-3 copii au mancat ca sunt prea incantati sa alerge) – in rest copiii consumau suc/apa si tort. Restul sunt tot fitze ale parintilor, nu e cazul sa pregatesc ceva pt parinti ca nu e petrecerea lor si a copilului si invitatilor lor (desi o facui in trecut).
De pe la 12 ani aici copiii vazui sa ceara…la cinema/un atelier/un parc de distractii unde ii lasa parintii la usa si apoi ii iau de la aceeasi usa in ” ore. Gasca deja e restransa, copilul alege 5-6 prieteni, mama ii da o suma de buzunar sa aleaga ce suc/prajitura vor. Deja a fost fiica mea invitata la 2 ateliere de olarit – dar ea nu stiu cum rezista sa stea pe scaun sa picteze ceshti 3 ore… :)))
La băieți nu merge cu puzzle?
Asta cu părinții rămași a fost o surpriză pe care am gestionat-o cum am putut la fața locului, mie mi se părea normal să ne spună când au zis că vine copilul că rămân și ei, mă organizam altfel, când m-am trezit cu 24 de părinți am sunta după pizza. Plus că nu văd de ce copilul ăla avea nevoie de doi adulți după el, la trei ani poate și mie mi-era greu să îl las singur dar de ce avea nevoie și de mamaă și de tată nu am ințeles.
Oho…noi suntem mai salbatici pe aici asa ca nu dam faliment din cadouri. Cam iau playmobil . Se mai pot lua DVD-uri cu filme .
Pe la 12 ani incep si aici prin tot felul de locuri gen bowling , laserquest(cu maaare succes) , piscina. Asa ca-i mai simplu: intilnire acolo, iar dupa distractie vin acasa unde au tort si suc. Cum ai mei niciodata n-au vrut multi copii la aniversari, ne ajunge masina noastra pt transport( sofer+ 6 copii…ca avem 2 scaune rabatabile in spate).
Cred ca depinde si unde stai, noi in orasel mic n-avem multe distractii si transportul in comun e mai lung, deci unica optiune de transport e masina.
dintre cunostintele mele romanesti, la unii petrecerea copilului e motiv de distractie pentru parinti. Ca altfel nu pricep de ce cumpara lada de bere si 2 sticle de wisky, iar mama isi cauta toaleta si coafor si machiaj :))) – si aici tot de show off tzine. Ca fac asta nu ma deranjeaza, dar ca includ cafelele si berea ca cheltuiala pt petrecerea copilului – si ca uite ce scump o fost m-a deranjat, pt ca copilul a fost pretextul.
La 5 ani luaram si noi bere ca voia colocatarul sa bea si el cu cineva o bere :))) si nu avu cu cine :))))))))))))) tot cu mine bause un pahar.
La un calcul sumar părinții nu ne-au costat foarte mult, dar locația care a venit cu o cofetărie impusă, cu o animatoare impusă, cul multe chestii impuse a fost o chestie neplăcută. Eu una mi-aș fi mutat petrecerea de acolo dar nu era decizia mea, că după mine nu desfășuram atâtea forțe oricum
Oh, ce bine mi-a picat articolul asta. Sunt de acord cu tine in tot ce ai scris, n-am avut nicio zi de nastere sarbatorita, dar nici nu mi-a parut rau ca s-a intamplat asa. Parintii mei n-au pus deloc accent pe asa ceva si cred ca de acasa mi se trage. Oi fi eu mai introvertita, de ziua mea imi place sa merg in munti, sa ma catar pe stanci, sa vad locuri frumoase, nu sa stau intr-o cladire cu oameni pe care poate nu-i plac. In loc sa dau banii pe o petrecere, mai bine strang din timp pentru mers la munte si-s eu cea mai fericita ca-n ziua aia chiar ma bucur de ceva.
Mi-am si scos data nasterii de pe facebook ca sa nu primesc sute de urari de la necunoscuti sau sa-mi zica unul si altul sa le dau o bere, cand eu am chef sa fac cu totul altceva in ziua aia.
Am invatat sa nu tin cont de ce zic unul si altul si uite ca eu n-am datorii pe nicaieri, imi strang bani pentru ce vreau, cat pot, fara sa tin cont ca am sau nu am ce au si altii. Bineinteles ca au fost si critici in timpul asta, dar pana la urma eu sunt cea linistita ca nu depinde de credite, ca ma pot bucura de zilele de nastere asa cum vreau eu si de prieteni care inteleg asta si care s-ar aventura cu mine pe carari straine (si berea parca-i mai buna dupa urcat 2000 m).
Mda și pe mine mă mai întreabă lumea de câte o bere, culmea fix cei pe care măcar de ziua mea aș vrea să îi evit, iar când chiar trebuie să merg la așa ceva mă tot întreb câți din ăia 50 de oameni din restaurant sunt prieteni cu sărbătoritul, adică efectiv prieteni, nu amici, nu cunoscuți, nu relații
Vio, in articolul de fata nu era vb de ziua ta, ci de ziua copilului. Nu, nici eu si nici sotul meu nu ne tinem zilele de nastere: nici in familie, nici cu prietenii, nici intre noi. Nu ne cadorisim nici de Craciun/Paste. In schimb, alta-i povestea pentru copil si mi se pare normal sa fie asa. Probabil ca nici tu nu ai copii, nicio o problema, astept impresii cand vei avea copilul tau. Va fi o perioada frumoasa, chit ca va fi ca un taifun financiar! :))
Si eu la 20 de ani eram libera ca pasarea cerului, nu tu datorii, nu tu credite, dadeam cu flit oricaror forme de convenienta sociala. mai putin mersul pe munte si berea. Nu-mi placeau atunci, nu-mi plac nici acum.
Off topic: parintii mei mi-au tinut mereu ziua de nastere. Chit ca eram acasa, cu tort facut de mama, cu sandvisuri, cu friptura, cu praji si suc, insa mereu am avut copii, si prieteni, si colegi de scoala de ziua mea. Si ma simteam super-speciala. Nu cred ca mama facea datorii cu ocazia aceasta. Asa ca, intr-un fel saul altul, la fel se petreceau lucrurile si pe vremea noastra, insa la nivelul acelor ani, comunisti.
Asa ca de ce sa blamam bucuria copiilor? Pana la urma este o chestie de alegere personala.
De fapt Delia, pe la final este vorba și despre zilele celor mari 🙂
@Delia, am copii destul de mari si niciunul nu a vrut petreceri si nici nu le place sa mearga la altele. Am gemene de 12 ani si de vreo 5 ani strang ele toti banii de ziua lor si cumpara hrana pentru cateii unui adapost. Eu le-am intrebat mereu daca ar vrea sa mearga, dar au zis ca prefera sa cumpere un cadou micut si dragut, iar restul banilor sa mearga acolo unde este nevoie. Ba mai mult, in fiecare luna, din banii de buzunar stransi iau cate ceva unui coleg mai sarac. Ma gandesc ca vorbindu-le de cand erau mici de importanta ajutorului dat in jur pentru cei in nevoie, s-au obisnuit sa fie ca mine.
Daca vor petrecere, le las fara probleme, dar ele nu-mi cer decat „sa mergem sa mangaiem pisicute”.
Pe la 6 ani cred că un copil îți poate spune ce vrea, la trei cât avea ploada noastră petrecerea i s-a întâmplat nmu a fost aleasă de ea. Da, voi folosi în continuare termenul de ”plod” pentru că spune mai multe decât ”copil”
Ah, si mai vreau sa reclam ceva pe aici. Imaginea. Este urata si kitchoasa. Ai cautat-o special pentru articol??
Si inca ceva: exprimarea ta nefericita din articol legata de copii, adica „plozi”. Este oribila si nu-ti face cinste, Mihaela. Pe mine, ca parinte, ma deranjeaza enorm sa imi numeasca cineva copilul plod chiar daca tu imi spui ca-i sub forma de alint/gluma. Aici in articol insa are un alt sens, mai urat, si tu stii bine asta.
Să o luăm cronologic, imaginea, că nu am putut folosi una de la petrecere e ok, de fapt rochia aia arată infinit mai bine decât cea roz de prințesă care a fost fabricată în serie, nu vrei să știi cum arată de ex costumele din Frozen făcute în serie, dar poftim de îi explică unui copil mic că arată rău și că nu izbesc neam cu coronița de pietre sclipicioase.
Iar exprimarea e o treabă de nuanță, nu am pretins că eu și prietenii mei suntem normali, nope ne-am pierdut ore de viață dezbătând etimologia cuântului ”țâră” și dacă ”perișoară” e diminutiv. Plod nu e un cuvânt urât, e un cuvânt exact, desemnează un copil mic, am avut chiar curiozitatea să verific restul blogului și am descoperit că l-am folosit și cu privire la mine însămi, în lumea mea e un cuvânt ca toate cuvintele, noi avem o pruncă, de vreo 7 luni, cinci plozi până în 4 ani și un flăcău de 8 ani, termeni folosiți inclusiv de părinții lor, sunt cuvinte vechi și expresive. Mi se pare culmea că nimeni nu s-ar sesiza dacă aș zice kinderi, cuvânt pe care noi de fapt nici nu îl avem, dar așa ne place noul că aruncăm la coș vechiul. Am observat rezistența asta și facă de cuvântul ”duduie” care săracul. nu știu de ce nu place. Din câte mi-am dat seama al tău e la școală deci nu mai e copil mic.
Si gata, ca ma simt ca baba Marita care sta peste gard si comenteaza (aka barfeste) tot. Si-mi da asa un sentiment nasol, gen „Las fierbinti”!
Buna! Unii pot economisi dintr-un venit mic, alții se pot plânge pe unde apuca de faptul ca din cauza extravagantelor nu reușesc. Atât timp cât eu citesc un blog de economisire o fac pt. a învata ceva de la cei mai pricepuți si capabili decât mine sau pentru a face schimb de idei, nu pentru a ma lauda cu veniturile mele sau a jigni interlocutorii. Da, am copil, ii serbez anual ziua de naștere si încerc pe cât posibil sa-l educ financiar. Plus ca fiind eu un părinte cu bun simt, chiar dacă decid sa ramân din varii motive la ziua unuia dintre prietenii copilului meu, încerc pe cât posibil sa-mi achit consumația. Si fără supărare, am văzut niște „nepărinti” mai capabili si iubitori de copii decât multe mame si mulți tati. Plus ca eu nu înțeleg de ce oamenii fără copii nu ar trebui sa se pronunțe. Pai atunci oamenii care au crescut fără mama nu se pot raporta la iubirea de la si către aceasta, chiar dacă nu au avut neaparat o relație?
Da, si eu zic ca unul aflat „in afara” poate vedea mai obiectiv toata nebunia in care ceilalti au intrat. Deci faptul ca ai sau nu copii nu-i relevant pentru subiectul asta.
eu si sotul suntem a fel: nu avuram bani deci nu nunta. Niciuntr-un caz ideea de imprumut! Probabil de atunci promiteam sa fiu o zgarcita :))))))
Avem in jur care si-au facut nunti mari dar si-au economisit 50% din venit un an inainte… si nici nu au ramas cu datorii ci cu plus (desi am impresia ca au ramas fix cu ..banii economisiti). I-am admirat ca si-au manufacturat ei mici chestii ( flori in piept, decoratiuni, etc), au negociat cu bautura etc pt ca fiind banii lor munciti au fost atenti la cheltuieli, si-au luat costum/incaltaminte sa refoloseasca, au cautat fotograf intre prieteni etc etc .
Whatever, a mai fost si fata invitata la petreceri ieftine unde parintii au inchiriat acces la loc de joaca pt 10-15 copii, copiii s-au jucat si consumat minimum intr-un colt – facut de parinti. Deci se poate adecvat si situatiei financiare.
Copiii au nevoie de atenția, timpul și afecțiunea părinților, nu de petreceri zgomotoase. Poate își va aminti, peste ani, frânturi din aniversări, dar dacă prezența părinților în viața lui e limitată, s-ar putea să simtă asta, peste ani. Totul se bazează pe alegerile fiecăruia, până la urmă…
PE la vreo 6 ani încolo cred că ăși amintește, plus că poate să spună ce vrea la 3 ani mi se pare prea devreme și prea mult
La fiica mea de pe la 8 ani se bucura de petreceri, le planuieste, inainte nimic- era o zi ok cu cadouri pe care o uita repede – mai incantata era de Craciun de ex.
In rest, ramanem la pretu de 1500 lei estimat mai sus, care era salariul meu in Bucuresti pe 2-3 saptamani…. mi se pare escump sa cheltui in 3 ore echivalentul a 2-3 saptamani x 10 ore pe zi departe de casa – cred ca nu e o afacere prea buna pt copil …..
Cred că există și o cale de mijloc, să aibă și copilul petrecerea dacă asta îl face fericit și să nu plătești treaba asta exagerat dar trebuie căutat și cântărit cu grijă totul.
[…] am scris articolul cu petrecerile pentru copii nu m-am gândit că va stârni atâtea reacții, de regulă ăsta este un blog calm cu 4-5 […]
Cu experienta proaspata:
1. a fost fata azi la o petrecere de 8 ani: 10 copii cu aniversata si fratele mai mare, tematica: experiente chimice. Tort homemade + apa. Costuri: 170 euro animator + sala.
2. a 2a petrecere de azi la un baietel de 6 ani ce a preferat sa isi ia cadou mare (cel mai mare lego) si sa nu mai faca party cu colegii clasei ( copiii cu care isi petrece zilnic) asa ca a invitat acasa la tort un singur copil: pe fiica mea. Costurile mamei: 2 sticle de sampanie de copii si tort, si cadoul mare primit de la parinti undeva sub 150 euro cu totul . Mai face mamica lui 2 prajituri pt luni a scoala, pt a duce la colegii de clasa. Parintii ( adica si io ) ne-am au destrabalat separat – cu vin, mancare.
Eu stiu pe cineva care nu si-a lasat copilul la scoala timp de o saptamina, motivind ca-i bolnav, ca sa nu-i organizeze petrecere. In clasa petrecerile ajunsesera la niveluri disproportionate, cu toata clasa invitata la hotel de 5 stele(si vorbim de scoala primara).