Tu pierzi bani din cauza convențiilor sociale?

Ziceam să fac asta mâine dar întotdeauna am fost mai eficientă la orele nopții.

Am citit despre provocarea de 52 de săptămâni a Iuliei  și tare m-aș fi băgat în treba asta deși un an pare un timp al dracului de lung pentru care să îți asumi ceva.

Totuși presiunea exercitată în lunile de iarnă mi se părea cam mare de prin octombrie deja nu mai e distractiv e o sursă suplimentară de stres, dap, așa funcționez eu când îmi asum ceva trebuie să reușesc sau să mor încercând.

Așa că m-am decis să introduc în categoria asta ”banii salvați” v-am mai povestit despre ei, în viața mea apar des situații în care mă trezesc că ”trebuie” să particip la cafele, ceaiuri, prăjituri sau alte evenimente cu efecte negative asupra bugetului și sănătății mele, evenimente de care nu am chef dar deh omul te roagă și tu nu poți fi ”crescut de lupi”.

Da, îmi place să ies la o cafea cu o prietenă, să mai povestim despre ce am mai făcut dar când ajungi la 3 cafele pe zi deja e greu, așa că în ultima vreme, adică ultimii vreo doi ani am învățat să spun ”Am altceva de făcut” mai des. Încp nu de fiecare dată când aș vrea dar mai des.

Sunt zile în care nu vreau decât să ajung acasă, să fac o baie și să citesc ceva sau să scriu dar mă trezesc ascultând despre crize existențiale care ar fi rezorvabile în trei pași, numai că omul nu te întreabă ce să facă pentru că ar vrea un sfat ci pentru că vrea să povestească și el cuiva.

Deci banii ăștia pe care îi dau fără să vreau pentru terapia sufletească a altora or să meargă fix în plicul ăla verde pe care l-am destinat aventurii.

Sunt curioasă numai cât se va strânge până la finalul anului, deja mental sunt acolo 1000 de lei pentru că am descoperit două botezuri la care nu am cum să ajung, sunt stabilite fix în zile în care eu știu că sunt ocupată sau mă rog, am o premoniție că așa va fi.

Până la vârsta asta ”să nu fiu sălbatică” m-a costat mai mult decât trebuia, cred că mi-am învățat lecția.

Casuta-bani-pentru-botez_1807341_1221127107

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

14 răspunsuri

  1. da, am si eu iesiri la restaurant de dragul conventiei/santajului emotional. Restaurante scumpe, amuzant ca persoanele ce le)-au ales sunt in mari datorii financiare…
    Am mai iesit cu ele si fetele au mancat – eu am luat un suc/o apa/nimic: fiind gasca mare am profitat sa stau sa vorbesc cu fiecare in parte, ca mancarea le-a venit pe rand.
    Alte dati am refuzat. Sau am invitat la mine/la plimbare in parc.

    Exista solutii. E greu sa zic nu.

    1. Pe mine m-a ajutat și conversația, când la fiecare două zile trebuie să te plângi, eventual de același subiect dar nu poți să o faci decât la un bar sau restaurant, trebuie să spun nu, printre altele pentru a-mi proteja snătatea minților

  2. Te inteleg foarte, foarte bine. Eu poti sa juri ca am fost crescuta de lupi, daca stai sa ma cunosti. Nu din pricina banilor, ci a faptului ca nu-mi mai place de muuuulta vreme sa scutur limba de praf cu prietenele. Dar ce crezi? Asa prietene cum erau, s-au imputinat si au cedat nervos si s-au retras din viata mea, fara surle si fara trambite. O vreme mi-am zis ca asta e, daca asa prietene mi-au fost ele, asa sa se duca, insa acum ma apasa foarte tare o chestie: chiar nu poti trai singur pe lume, iar daca o sa am nevoie candva de cineva, n-o sa mai am pe cine sa sun sa-mi sara in ajutor. Deja nu prea mai am, dar inca se mai gaseste. Asa ca accepta un sfat dezinteresat: la botezuri/nunti nu zic sa te duci, dar la cate un ceai mai iesi si tu, chiar daca nu-ti vine, caci asa trebuie. Intelegi si singura de ce si da, e un exercitiu strict de vointa, care nu da satisfactia asteptata pe moment, dar poate fi un fel de investitie pentru viitor.

    1. Prietenii, cei pe care să îi pot suna oricând pentru orice, îi am. Sunt puțini dar buni, cine crede că are zeci de prieteni se minte singur și include in grup cunoștințele. Situația exactă e mai greu de explicat dar dacă tot am stat una lângă alta două ore așteptând ceva și ne-am plictisit de moarte de ce naiba mai vrei să ieșim la o cafea când am terminat?

  3. si eu cred ca un prieten cu adevarat nu e cel cu care ma vad in chestii scumpe ci in chestii ieftine.
    Prietenele apropiate nici macar nu judeca sau comenteaza asta; ele stiu ce eforturi fac financiar in momentul asta, imi respecta decizia. Si mai ales au acelasi ritm de viata cu mine.

    Un timp bombaneam situatia, dar apoi mi-am dat seama ca privesc gresit, si am multumit lui Dumnezeu ca mi-a aratat cat de prietene imi sunt.

  4. Eu sunt subit prietena tuturor, cand au nevoie de mine :)))) Cred ca sunt salbatica, aka crescuta de lupi, caci clar nu ies/nu sunt invitata de fatada/nu am nevoie de cunostinte. Prin prisma muncii se gasesc ei „prietenii” sa ma caute. Norocul meu este ca sunt si f rar libera, intre munca si garzi, mai bag si copilul la inaintare, asa ca scap ieftin. La nunti/botezuri clar merg, acolo nu-i ok sa refuz. Si nici nu vreau. Am si eu nevoie sa socializez, macar asa. Sotul meu, in schimb, este extrem de popula.

    1. mai repede mergg la o cafea decât la nunți botezuri, evenimentele cu pricina mă obosesc și nici nu le văd rostul mai ales cum se organizează aici, cu sute de invitați, nici personajele principale nu apucă să se bucure de ele și nici noi

  5. […] că nu ei ne plătesc creditele sau traiul de zi cu zi. Dacă nu ai chef să ieși în oraș, nu da curs respectivelor invitații. Învață și ai curajul să spui nu, atunci când este […]

  6. eu mă eschivez foarte ușor de ceea ce s-ar putea numi convenție socială. nu neapărat pentru economia pe care aș face-o reufzând astfel de ieșiri, cât pentru liniștea mea sufletească. ieșirile sunt doar cu prieteni foarte, foarte buni, iar nunțile (extrem de rare la noi acum) și botezurile sunt acceptate doar dacă îmi place anturajul. dar un botez pe an și o nuntă la cinci ani merge. :))))

    1. Când îți place evenimentul la care mergi, nuntă, botez sau pur si simplu o bere, nu cred că e pierdere dar să dau bani ca să fiu nefericită o oră sau patru cât trebuie să fac act de prezență nu mai pot

  7. inteleg ca in cazul invitatiilor la cafea platiti fiecare partea lui? Eu, in schimb, daca invit pe cineva la cafea platesc eu, daca sunt invitata plateste cel ce m-a invitat. Cum in ultima vreme banii sunt dirijati spre alte directii, imi invit invitatii acasa, la cafea.
    Nu cred ca se pune problema de a deveni salbatica in momentul in care iti schimbi obiceiurile sociale. Cred ca viata este compusa din faze si de cate ori trecem dintr-o faza in alta, de cate ori ne schimbam, ni se reorganizeaza si tribul.
    Sunt impotriva mentalitatii de a mentine contactul cu cineva pentru a nu leza conventiile sociale. In acelasi timp este o idee idealista aceea de a crede ca daca azi dai o mana de ajutor cuiva, candva, cand vei avea nevoie, ti-o va intinde si el. Din experienta mea de viata rezulta ceva foarte diferit de asteaptarea asta. Am vazut cum mama mea a facut si dres pentru altii toata viata ei si, cand s-a imbolnavit, foarte putini din cei carora le intinsese o mana, doua sau le-ar fi dat chiar o bucata de ficat, au mai vrut sa stie de ea. Nu condamn pe nimeni, boala ei sigur nu a fost una usoara si a avut implicatii covarsitoare si asupra celor din jurul ei. Lectia mea insa a fost sa imi savurez prieteniile in prezent si sa las viitorul in mana Domnului/Universului pentru ca doar el stie ce e bine pentru mine. De aceea eu nu ma supar cand cineva isi abandoneaza pozitia de prieten. Am facut-o si eu si de multe ori nu in cel mai elegant mod cu putinta. Ce vrei, cat traieste omu-nvata….

    1. După o vârstă îți dai seama că e ușor : cine vrea să rămână rămâne, cine nu pleacă. Și mie îmi place mai mult să ne vedem acasă, că de aia avem iar dacă un om nu îmi place suficient de mult încât să îl pot invita în casa mea clar nu am de ce să mă gândesc că am fi prieteni 🙂

  8. Mi-a placut asta cu „crescuta de lupi” si mi-am dat seama ca mi se potriveste si mie de minune. M-am mai lasat eu abuzata emotional mai la tinerete, acum cred ca am ajuns la o varsta la care prietenii s-au cam cernut, cine a trebuit sa dispara din peisaj a facut-o intr-un fel sau altul si m-am lamurit si eu ca nu e nimic de castigat de pe urma unui compromis social, asa ca nu-l mai fac.

    1. LA mine bătălia principală a fost cu rudele, obișnuite să creadă că la noi în casă se găsește soluția oricărei probleme pe care o aveau, mai ales financiară

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Mânăstirea Orlat

Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

imi iubesc orasul meu

Blog despre importanta fiecarui leu

arakelian

lumea mea, si-a altora.

Povesti dintr-o casuta mica

Blog despre importanta fiecarui leu

Dulce Casă

Blog despre importanta fiecarui leu

Luxul Simplitatii

despre frugalitate, consum responsabil si evitarea risipei

Despre oameni si carti

Blog despre importanta fiecarui leu

Socotim pentru tine

Blog despre importanta fiecarui leu

la casa noua

Blog despre importanta fiecarui leu

Mademoiselle au chapeau rouge

Blog despre importanta fiecarui leu

Oglinda lui Erised

Blog despre importanta fiecarui leu

%d blogeri au apreciat asta: