Crăciunul și fericirea se fac cu mâna ta

Azi printre multe altele am avut timp să mă plimb pe Facebook și să mă aproape enervez. Spun aproape pentru că încerc să îmi dezvolt latura zen și zilele astea mi s-a adus aminte dureros că sunt lucruri mult mai importante pe lume decât ce zic, cred sau fac alții.

Este plin netul de tânguieli melancolico- tragico-dramatice despre ”Unde e Crăciunul de altă dată?” cu fericirea, cu poezia, cu zurgălăii etc și cum societatea asta modernă a pervertit ea valorile și nu ne mai permite să ne bucurăm de nimic.

Ba mă scuzați! Problema nu e a societății ci e a ălora care se plâng după les neiges d’antan.

Credeți că atunci magia Crăciunului curgea din cer? Sincer eram prea mică să țin minte dacă ziua de 25 era liberă sau lucrătoare dar știu că nu existau week-end-uri, exista duminica și tot ce aveai de făcut era făcut atunci.

Erai binecuvântat cu porc? Îl tăiai într-o duminică de la crăpatul zorilor până târziu în noapte că luni erai la fabrică. Nu erai binecuvântat cu porc? Îți planificai drăcește zilele de stat la coadă, făceai troc cu pensionarii de la parter care tot nu aveau altceva mai breaz de făcut sau le plăteai pur și simplu ceva în plus.

Nu te uitai dacă portocalele sunt galbene, verzi sau orange, mîncai jumătatea aia care îți revenea și pentru că o vedeai de vreo două ori pe an era delicioasă. În viața mea nu am mâncat banane mai bune ca alea pe care le-a găsit mama când aveam vreo 5 ani, erau verzi dar te mai uiți la detalii?

Ne bucuram de lucrurile mici, azi răscolim lada de 100 de kile din supermarket în căutarea portocalei perfecte și evident nu o găsim niciodată pentru că le avem la dispoziție tot timpul.

Și da, să nu o aud pe aia cu ”Eu chiar trebuie să cumpăr cozonacii, pentru că eu muncesc”. Da’ mama ce crezi că făcea? Își îngrijea manichiura? Venea de la lucru pe la 6, că de la 4 când ieșea până prindea autobuz și ajungea acasă era ceva efort. Dacă mai și cumpăra ceva chiar mai târziu. Muncea și acolo și acasă.

Mi-aduc aminte niște amărâte de sărățele făcute la lumânare, că nu se dădea curent înainte de Crăciun să stai tu să îți bricolezi brioșele, habar nu mai am ce gust au avut dar știu că am râs cu lacrimi în tot timpul producerii lor.

Caietele erau pline cu rețete în care totul se putea înlocui cu altceva că ouă, lapte și unt nu se găseau peste tot și totuși se făceau cozonaci și prăjituri și sarmale.

Nu aveam multe dar ne bucuram de Crăciun pentru că puneam suflet în el, pentru că era făcut acasă bucată cu bucată de la bomboanele cumpărate în pungă și reambalate în staniolul de anii trecuți până la diplomatul pentru care trebuia să colaboreze tot blocul.

Internetul e de asemenea plin și de un alt mesaj ”Fericirea se face cu mâna ta” numai că pe ăsta preferăm să îl ignorăm, dăm un like, comentăm cu un emoticon plângăreț și distribuim celălalt mesaj cel în care ne plângem de milă că acum nu mai e așa frumos ca pe vremuri și refuzăm cu îndârjire să căutăm cauza în noi.

Înainte nu aveam vacanță de Crăciun, acum ne-o petrece, plângându-ne că nu ne putem cumpăra un kil de fericire și unul de magie de Crăciun de la hipermarket.

Suflecați-vă mânecile oameni buni

large

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

7 răspunsuri

  1. Super articolul!! Parca l-as fi scris eu.

  2. Sarbatori fericite! 🙂 ❤

    1. La fel și ție, deși sunt sigură că așa o să le avem 🙂

  3. Sarbatori fericite! Si pasnice! :)) Mi se pare mie sau saptamana asta apare latura mai razboinica din multe persoane? :)))

    P.S.1.Cred ca nu am navigat pe acelasi FB, caci zau daca am vazut mesajele de care povestesti. Sau oi fi ales sa le ignor in subconstient! :))

    P.S.2. Ce-ar fi daca ai pune in schimb reteta de cozonaci? Eu sunt din alea „prea ocupata sa fac cozonaci”, insa nici din magazin nu mi i-as lua. As avea dupa-masa asta libera, chiar sunt dispusa sa fac o incercare!

  4. La multi ani domnita si un an mai bun!
    SI la mine au inceput sa se evapore amintirile incrancenate si sa raman doar cu atmosfera voalata a copilarii: fara nicio grija. Si apoi imi aduc aminte cum spalam matzele de porc la minus grade in curte, si ce miros, etc si imi trece.
    Noi si anul asta si sper ca toti anii de aici incolo ii voi petrece la fel: in concediu. In rest, cum ai spus bine, viata mea imi e manifestarea spiritului prin corp si minte. Mai ales minte.

    1. La mulți ani și bine ai revenit acasă. Poate la un moment dat o să fac și eu Crăciunul în concediu deși recunosc eu sunt una din persoanele alea enervante care se poartă de parcă ar fi spiridușii Moșului, Chiar îmi place Crăciunul cu toată agitația lui dar îmi place cu ușile închise, acasă eu cu ai mei și atât

      1. dadada, asa am facut si eu ani de zile, pana cand am incercat si descoperit superbitatea odihnei in concediu. De sarbatori 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Mânăstirea Orlat

Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

imi iubesc orasul meu

Blog despre importanta fiecarui leu

arakelian

lumea mea, si-a altora.

Povesti dintr-o casuta mica

Blog despre importanta fiecarui leu

Dulce Casă

Blog despre importanta fiecarui leu

Luxul Simplitatii

despre frugalitate, consum responsabil si evitarea risipei

Despre oameni si carti

Blog despre importanta fiecarui leu

Socotim pentru tine

Blog despre importanta fiecarui leu

la casa noua

Blog despre importanta fiecarui leu

Mademoiselle au chapeau rouge

Blog despre importanta fiecarui leu

Oglinda lui Erised

Blog despre importanta fiecarui leu

%d blogeri au apreciat asta: