Știu că ar fi ziua meniului săptămânal dar …..
Știu că ăsta e un blog financiar dar……
Toate se leagă cumva, undeva așa că azi mă ocup de lucruri serioase într-o lume care se schimbă dureros de la o zi la alta, o lume care nu mai seamănă nici măcar celei de luna trecută dar celei de anul trecut.
Puteți intra aici să citiți, nu am idei cum se dă reblog
Doar un leu 
Traim vremuri tare interesante Miha…in rau din pacate…. Papa tocmai ce a zis un mare adevar, traim inceputurile celui de al treilea razboi mondial… In zile ca astea imi vine sa renunt la tot si sa plec in satul bunicii mele, unde nu-i totul roz, dar macar unde moartea face parte din cursul normal al vietii, nu te asteapta la terasa cand bei un pahar cu prietenii…
Ce-i mai grav in toate astea, e felul cum suntem manipulati, cum ni se distorsioneaza atentia (indiferent ca e vb de Buc sau Paris)…si asta cu pretul vietii unor oameni nevinovati… Puteam fi oricare dintre noi acolo si intr-un loc si in altul…
Si cand ma gandesc ca imi facusem planuri pt 6 Decembrie sa mergem sa vizitam Luvru-ul gratis (ca e prima duminica din luna)….
Cred că suntem în plin al treilea război mondial, numai că nu se mai desfășoară cum eram noi obișnuiți, a început de ani de zile, acum numai s-a acutizat. Întotdeauna am amânat să văd Parisul, acum am niște dubii. Pe de altă parte ce o fi o fi, București sau Paris, dacă așa scrie pe biletul meu de plecare din lume, așa o să plec
Nu e vb de cum plecam din lume, ca poate fi foarte bine chiar si la tine in casa…. Ma refer la viata de zi cu zi, pe care suntem acum programati, via media (indiferent de felul lor, si cred eu ca cele online o fac cel mai bine), sa o traim cu frica si pesimism….
Nu mai stiu care sunt interesele, deobicei interpretez lucrurile critic, imi iau info din multiple surse, acum nu mai stiu ce sa zic, decat ca as pleca undeva in munti, eventual cu o biblioteca de carti dupa mine
maine ma duc la munca, trec printr-o zona unde vad saptamanal soldati cu arma la picior, crede-ma ca nu ma simt in siguranta, sentimentul e departe de a fi cel de securitate la vederea lor….
Si eu cred ca a inceput de citiva ani…
Mie mi-e frica: unul din copii ia zilnic transpotul in comun ca sa mearga la studii in plin centrul Parisului…pina alataieri ziceam ce noroc sa mergi la scoala nu departe de Notre Dame. Celalalt vine in weekend-uri, traverseaza tot Parisul…vinerea sta pina seara tirziu in Paris, dar dintr-o intimplare vinerea asta a venit la 7 seara si ne-a scutit de griji.
De acord cu Iulia: suntem manipulati : evit sa urmaresc stirile care ruleaza in bucla, si totusi de data asta o fac.
Ma gindeam si eu daca nu mi-e mai bine in Romania, nu la tara, ca n-am bunici, dar in orasul meu linistit din Ardeal.
Ar fi cu siguranță mai liniște dar ne-am minți, probabil perioada tinereții noastre va fi cunoscută drept ”dulcea lume de dinainte”, când lumea se schimbă într-o direcție își continuă drumul până la capăt. O să ne schimbăm după ea și să ne adaptăm, o să facem față dar nu va mai fi la fel
Elena cand am vazut ororile fix la tine m-am gandit, mai ales ca stiu ca ai un copil la o scoala cu regim militar… Slava Domnului ca sunteti bine….
Multumesc de ginduri. Fiul meu e militar, dar mai mult de parada(ii spun eu mai in gluma mai in serios). Cind o sa termine studiile, n-o sa mai fie militar, nici macar ofiter in rezerva.
Ma gindeam ca acum citeva saptamini am fost cu copiii intr-o sala de spectacol, intr-o vineri seara…Asta-i trist, ca de acum stai sa te gindesti bine unde iesi.