Clătite

Scriam în meniul săptămânii că duminică e zi de clătite. acest minunat fel de mâncare ignorat pe nedrept și versatil până la Dumnezeu și înapoi.

Așa cum mexicanii au fost binecuvântați cu tortilla, nouă ni s-au dat clătitele.

Ce îți trebuie pentru o farfurie cu moț de clătite? Cred că vreo 30 au ieșit, nu mai știu că s-au mâncat în etape și eram prea ocupată cu coptul ca să mai număr.

1/2 l de lapte , din ăla generic de Carrefour cu 2,80 lei, că nu l-am vrut gras.

5 ouă cam 2,50 lei cu totul

250 ml de bere, asta e e leu întreg

cam 600 de gr de făină, funcționez foarte ochiometric la clătite, dai să fie 1,50 lei

o cantitate infiniteziamlă de ulei de cocos pentru uns tigaia ( că tot aveam , altfel merge și cel de floare iar pe vremuri foloseam untură, dap eu nu blamez porcul pentru că există ci îi sunt recunoscătoare)

Cu totul maxim 7 lei, cât 2 clătite la cârciumă, chiar mai puțin.

Cum se săvârșește fapta? Eu sparg ouăle într-un vas mai amre și le bat cu telul pară, cât să facă bule, adaug lichidele, lapte și bere și apoi încorporez cu același tel făină, nu cine știe cât că nu face cocolașe fabuloase.

Folosesc ouă, lapte și bere reci, foarte reci. Încing tigaia, o ung și deschid sezonul la clătite.

De ce sunt fabuloase? Orice merge pus într-o clătită și obții un burrito sau pe acolo. Eu am folosit la clătitele de duminică legumele la tigaie rămase de sâmbătă, brânză  și dulceață dar nimic nu te împiedică să folosești fasole, orez sau carne tocată ori guacamole ca mexicanii.

Cu o clătită, orice rezultat e posibil, rapid și delicios. De ce or fi așa ignorate?