Din nou la școală
Să ne pregătim din nou pentru o zi de luni și pentru că mâine începe școala și pentru că școala costă de rupe de regulă, chiar și aia gratuită care necesită manuale, rechizite, haine, și mâncare pentru mâine am căutat școli gratis online. Uite ce am găsit:
Skillshare, băieții au și o oferăt pe bani, premium dar nici pe nepremium nu strică să intri. Probabil ochii or să vă fugă pe clase de scris și administrarea afacerilor, vă spun însă că tricotatul și cusutul sunt niște aptitudini pe nedrept subapreciate în zilele noastre și ați putea verifica și acolo cursurile.
Khan Academy, e drept că am făcut cursuri de economie prin clasa a 11-a dar asta a fost cu mult timp în urmă așa că o să îmi fac timp să citesc ce au aici mai ales pe Finanțe și pieșe de capital , dar biologia și istoria artelor îmi fac și ele cu ochiul.
Launch This Year, pentru că anul ăsta sigur trebuie să lansez ceva, o carte sau un magazin micuț de articole croșetate/tricotate, încă nu mi-am dat seama cum funcționează site-ul ăsta dar școala începe abia mâine.
Mă feresc să vorbesc despre ce se aude la știri, despre situația refugiaților, poate între ei sunt și fundamentaliști, poate nu sunt dar dacă vreodată o să fim în pantofii lor, și nu cred că avem vreunii dintre noi o garanție că vom fi pe vecie protejați de o asemenea nenorocire, tot ce vom putea lua cu noi vor fi cunoștințele, așa că poate sfatul ăla din copilăria noastră ”Învățați, învățați, învățați!” ar trebuit luat mult mai în serios decât o facem.
Săptămână profitabilă să avem cu toții. 🙂
Noapte bună
Mă pregătesc pentru o zi fără net, nu că nu aș avea unde mă duc dar chiar sper să nu mai butonez telefonul până la epuizarea bateriilor. Mi-am propus să fac clătite și mi-am aruncat în geantă o carte.
Și despre asta vreau să vă vorbesc, citesc mereu bloguri cu oameni care își doresc să se mute la țară, să trăiască pe ritmuri natirale, nu mă apuc acum să vă povestesc despre trăitul ăsta la țară care nu e așa idilic cum ai crede din pastelurile lui Alecsandri, că nu asta mă preocupă. Ce nu înțeleg e cine îi împiedică să trăiască în ritmul naturii la oraș?
Că de simțit se simte și aici, nu am ajuns atât de depărtați de natură pentru că trăim în blocuri. De câteva săptămâni ziua este vizibil mai mică, lumina naturală dispare mai rapid și totuși nimeni nu pare să prindă sugestia ”Mergeți la somn mai devreme”, nuuuu, noi aprindem becuri și televizoare și computere, noi ieșim în oraș la ora la care la țară ai dormi deja de o oră bună.
Și asta nu are nimic de a face cu locația, în iulie și august recunosc pe la 9 seara aerul devenea respirabil, lumina dulce și mă apuca și pe mine cheful de ieșit, dar acum pe la 8 seara deja simt nevoia să pun toate lucrurile în ordine să trec un pic prin cadă și apoi să dorm, să prind alea cele mai bune și mai fericite ore de somn de până în miezul nopții.
De ce nu am încerca? De ce nu am înlocui butonatul disperat al telecomenzii ( hai să fim serioși sunt aceleași filme cretine de acum câțiva ani, de talk show nici nu poate fi vorba în România) cu 10 pagini dintr-o carte și un somn bun care să ne ferească de multivitaminele a căror menire e să ne energizeze. De ce am trage de noi noaptea târziu în loc să ne trezim odihniți și să rezolvăm într-o oră de dimineață toate lucrurile care păreau mai complicate decât nodul gordian la miezul nopții?
Nici nu mai menționez economiile pe care le vei face ( curent electric, baterii de telecomandă, lucrurile pe care le strici din cauza oboselii, pastilele cu care lupți împotriva aceleiași oboseli) mă gândesc numai la cât de bine te-ai simți dimineața când te trezești odihnit și știi și simți că poți muta munții din loc.
Voi cum vă adaptați la ritmul natural la trecerea spre iarnă?
Ardei la pungă
Azi am consumat 10 lei și 3 ore, se pare că mi-am depășit bugetul de mâncare, ăla de 15 lei dar nu îmi pare rău. Pentru cei 10 lei ai mei am primit vreo 4 kilograme și un pic de ardei capia, pe care l-am îmbăiat, l-am tuns și frezat așa cum se observă
După aia l-am tăiat așa ca pentru ciorbă sau tocăniță și la finalul celor trei ore 7 frumușele din asta luau drumul congelatorului.
mai bine de jumătate de pungă deci cât să pui o dată într-o ciorbiță și o mâncare.
Poate nu aș fi făcut asta deși mie îmi place ardeiul în toate formele lui dar combinele frigorifice noi vin cu congelator cu tot pe același compresor, nu poți opri consumul de curent pe partea de ladă și toată iarna trecută cele 3 sertare mari și goale mi-au stat pe vârfiul nasului dar îl cumpărasem prea târziu să mai fac așa ceva și nici nu aveam bucătărie deci nu aveam la ce folosi rezerve.
Așa cum spuneam mi-am depășit bugetul de mâncare dar 7 săptămâni din iarnă o să am din plin ardei în mâncare cam cu banii cu care mi-aș lua 3 ardei de ianuarie și care nici nu au gustul ăsta dulce de vară, așa că nu-mi pare rău.
Trucuri de bucătărie
Povestea dimineților mele în care untul nu se întinde :))â
Carti de educatie financiara
Pe cât posibil lunea voi încerca să fac rost de lucruri gratuite ca să începem săptămâna bine.
Azi cărți.
Napoleon Hill – Gândește și devii bogat
Robert Kiyosaki – Un IQ financiar mai bun
Robert Kiyosaki – Tânăr și bogat
Robert Kiyosaki Tată bogat, tată sărac
Săptămână profitabilă să avem cu toții 🙂
Septembrie – aniversare de credit :)
Am împlinit un an de credit în care nu am făcut nici o plată anticipată, mă rog, aș fi putut face una în septembrie dar pentru că nu am termint cu bucătăria păstrez banii încă vreo 2 săptămâni ca depozit de siguranță așa că prima anticipată o să fie în octombrie.
La capitolul ăsta nu stau minunat, nu o să reduc creditul decât cu un an prin anticipată dar în rest m-am descurcat de geniu.
Mi-am achitat toate restanțele, am plata facturilor la zi și am redus cea mai mare parte a abonamentelor. Practic în afară de creditul casei nu am nici o datorie și nici nu am nimic vital pe lista de achiziții următoare, e un drum lung față de anul trecut când mai aveam cam 10 000 de lei de dat în diverse direcții.
Așa că am stat și mi-am stabilit direcția pentru anul nou, da, la mine Anul Nou are loc de două ori pe an, o dată de ziua mea când îmi stabilesc obiectivele personale pentru următoarele 12 luni și o dată la 1 septembrie când stabilesc obiectivele financiare.
Deși am ezitat mult am decis totuși să folsoesc plățile anticipate pentru reducerea perioadei de creditare, m-aș simți ceva mai liniștită dacă aș micșora ratele dar mă cunosc și e posibil ca o rată mai mică să îmi dea impresia că pot lăsa treburile mai moale.
În al doilea rând am stabilit că anul acesta va fi un an de ”mai puțin”, economisirea o fi o treabă de durată, dar eu simt nevoia unui sprint. Am decis că un an nu o să mă omoare și de altel am oricând posibilitatea să ”arunc prosopul” și să mai calc pe lângă calea cea dreaptă. Există milioane de oameni pe lumea asta, dacă nu cumva miliarde care nu au posibililatea asta și dacă ei pot să se descurce așa o viață întreagă un an o să treacă imediat.
Nu mi-am stabilit un rezultat bătut în cuie, să spunem că o să fiu fericită dacă la anul când o să analizez rezultatele anului financiar în loc de 28 de ani de credit o să am mai puțin de 24.
În rest o să ne descurcăm trăind și făcând pentru că deși eu am impresia că nu mai am ce să reduc sunt destul de sigură că nici un om normal la cap nu are nevoie de o cafea în oraș zilnic și nici lipsa apei minerale (mda, m-am mutat la asta pe caniculă, erau totuși 48 de grade afară) nu a omorît pe nimeni.
Săptămâna asta nu o să stabilesc un meniu pentru că frigiderul conține suficiente ingrediente pentru sandwichuri, salată și omletă așa că probabil mâncarea o să cote undeva la 15 lei pentru fructe iar de săptămâna viitoare o să încerc să fac un meniu de maxim 50 de lei pe săptămână, să vedem până unde mă duce imaginația.
Și da, știu teoria aia cu o viață avem, tocmai pentru că e numai una vreau să mă bucur de cât mai mult din ea fără stres, pentru că de unde stau eu acum, există o mare deosebire între a economisi pentru un venit pasiv și a economisi pentru eliminarea datoriei iar pentru a doua niște ”sacrificii” sunt justificate deplin, cel puțin pentru mine( și nu, nu vorbesc de murit de foame, dar da, sunt împotriva covrigilor în oraș pentru că raportul preț/calitate este jalnic) .
Evident asta e la urma urmelor o alegere extrem de personală și fiecare este liber să meargă fix pe unde își dorește dar dacă în Urzeala Tronurilor a exitat vreun pic de adevăr atunci este motto-ul Casei Stark ”Brace yourselves, winter is coming” și o nouă criză economică la fel, iar eu am de când să am datorii cât mai mici la ora aia, dacă nu cumva nici una.
Conopida prăjită
Azi gătim, dacă aș fi pe un blog de gătit m-aș da rotundă cu tempura, dar nu-s, sunt pe unul de gătiti bine cu bani puțini, deci nu o să vă îndemn spre ceva care presupune prăjirea în baie de ulei, adică un litru de ulei consumat pentru o mâncare, așa că noi facem conopidă cu ou prăjită.
Îți trebuie o conopidă undeva în jur de 500 de grame, 2ouă, o lingură de făină, un praf de sare, mă rog două prafuri de sare.
Desfaci conopida în buchețele potrivite ca dimensiune, și o fierbi teoretic 7 minute în apă sărată, 7 minute ăsta presupune că apa e deja clocotită da?
Scoți conopida, o clătești cu apă rece și pregătești aluatul, adică bați ouăle cu făina și ppraful de sare, amu dacă se întâmplă să ai în mână o bere rece, poți vărsa așa câteva linguri și în lichid, dacă nu ai merge și fără, dar experiența gătitului e pusă mult în valoarea de berea aia.
Treci buchețelele de conopidă prin aluat și le prăjești în tigaie pe ambele părți până se fac frumoase și aurii. Personal recomand să le scoateți pe șervețel care să absoarbă surplusul de ulei, pentru că deși sunt o garnitură caldă, nu că n-ar putea fi fel principal, sunt bune și reci dacă le scurgi bine de ulei.
Evident te poți juca și cu aromele, poți pune în aluat piper, ardei sau ce altceva îți place, eu m-am limitat aici numai la basic dar toate rețetele de pe lumea asta pot fi personalizate.
Costurile? Conopida e cam 5 lei kg, hai să zic 3 lei că poate ai mai mult de 500 de grame, 2 ouă 1 leu, făina, sarea și uleiul să mai fie 2 lei, total 6 lei.
Ingredientul secret
Nu contează ce vrei să faci, poate fi bun sau rău, productiv sau contraproductiv, greu sau ușor, poate fi imposibil, pentru a ajunge acolo unde vrei ai nevoie de un singur element, ingredientul secret al tuturor poveștilor de succes și al tuturor eșecurillor.
Dap, succesul și eșecul sunt consecința directă a unui singur obicei căruia nu îi acordăm atenția pe care o merită.
Cum nu sunt la un seminar de dezvoltare personală, încă, nu e cazul să mă mai învârt în jurul tufișului și să vă spun care e ăla: consecvența, de fapt CONSECVENȚA.
Dacă vrei să fii un pianist celebru așează-te în fiecare zi în fața pianului și exersează, evident în lipsa talentului nu vei fi unul de geniu, dar o tehnică bine însușită te va duce unde vrei.
Dacă vrei să devii independent financiar consumă mai puțin decât produci, economisește o parte, investește alta, zi de zi de zi și o să ajungi acolo mai repede decât cei care așteaptă să dea o ”lovitură norocoasă”, pentru că la tine e implicată disciplina nu norocul.
Dacă vrei să vezi lumea, caută o meserie care să implice treaba asta, pregătește-te pentru ea, urmează-ți visul cu încăpățânare.
E la modă acum să o susții pe Simona Halep, să fii mândru de ea, așa cum pe vremuri eram de Nadia Comăneci, crezi că ea se trezește dimineața și își spune ”eh, hai să nu facem antrenament, merit și eu atâta lucru”? Sau dacă o face crezi că nu se vede în următorul meci?
Și da eșecurile sunt determinate de aceeași consecvență cu care în fiecare zi îți acorzi generos o scutire, decizi că nu ți se aplică regulile generale, mergi fix pe drumul de până acum deși știi bine că nu te-a dus unde vrei, ci din contră,dar tu îl urmezi consecvent.
Așa că în loc să aștepți să prinzi peștișorul de aur sau să apară zâna bună cu ceva praf magic, stabilește unde vrei să ajungi, taie drumul în bucăți suportabile și urmează-l cu consecvență.
Concubinajul și proprietatea
Pentru că iar m-am trezit cu problema asta și nu pot pricepe cum în anul Domnului 2015 încă nu ni se pare necesar să știm ce drepturi avem sau nu avem.
Așa că o mai spun odata CONCUBINAJUL NU NAȘTE DREPT DE PROPRIETATE COMUNĂ. Bine ca să fim cu toții fericiți de multe ori când tu le spui că se găsesc într-o situație dificilă, pentru că nu vor să recunoască sau măcar să accepte că au greșit, te privesc oarecum enervați și îți spun că știu ei sigur că a dat Iliescu o lege și de la 15 ani în sus de conviețuire împreună, concubinii au aceleași drepturi ca și soții. E drept unii cred că de la 10 ani alții că de fapt legea a dat-o Băsescu.
Ca atare, deși nu sunt vreun mare fan al instituției căsătoriei, când vine vorba de bani vă spun că e mai bine cu certificatul ăla roz decât fără (art 339 Cod civil îi protejează pe soți) și că e o prostie absolută să îți lași concubinul/ concubina să cumpere ceva important ca valoare de unul singur.
Dacă se impune achiziționarea unui teren, a unei case, a unui apartament, a unui Rembrand pune piciorul în prag și nu te lăsa până nu îți vezi numele în contractul de vânzare cumpărare.
Pentru și mai multă liniște sufletească ar fi minunat să fie trecute și cotele pe care le aveți din dreptul de proprietate din bunul respectiv, fie 50% dacă e contribuție egală, fie proporțional cu banii dați de fiecare.
Pentru că am tendința de a teoretiza o să trecem la un exemplu:
Ion și Maricica au decis să trăiască împreună liber, fără căsătorie. După o vreme au decis și să își cumpere un apartament, dacă în contractul de vânzare cumpărare este trecut numele unuia singur, el este singurul proprietar, atunci când relația se destramă sau, titularul moare ori este urmărit de creditorii personali, celălalt se va vedea în situația de a porni un demers judiciar pentru a dovedi contribuția lui financiară.
Și nu e ușor de dovedit, mai mult capătă numai o creanță, adică numai dreptul de a primi de la celălalt banii și poate până la momentul acela nu mai are ce să îi execute.
Dacă sunt trecuți ambii în contract se va prezuma că au contribuit egal, așa că dacă unul din ei a pus de fapt 80% din bani o vom lua de la capăt cu demersul judiciar pentru a dovedi că lui i se cuvine ”felia ” mai mare. Și din nou, nu e ușor dar măcar știi că în timpul războiului apartamentul nu va putea fi vândut.
Aceleași reguli se aplică și cazul celorlalte bunuri, așa că pentru cele scumpe încercați fie să vă treceți numele pe contract împreună fie să le cumpărați alternativ, unul frigiderul, altul mașina de spălat și cum v-o fi norocul.
Cât privește conturile de economii decât unul comun mai bine țineți lucrurile separate pentru că oricum e mai simplu să își gestioneze fiecare relația cu banca.
Doar un leu 
Comentarii recente