Noapte bună

Mă pregătesc pentru o zi fără net, nu că nu aș avea unde mă duc dar chiar sper să nu mai butonez telefonul până la epuizarea bateriilor. Mi-am propus să fac clătite și mi-am aruncat în geantă o carte.

Și despre asta vreau să vă vorbesc, citesc mereu bloguri cu oameni care își doresc să se mute la țară, să trăiască pe ritmuri natirale, nu mă apuc acum să vă povestesc despre trăitul ăsta la țară care nu e așa idilic cum ai crede din pastelurile lui Alecsandri, că nu asta mă preocupă. Ce nu înțeleg e cine îi împiedică să trăiască în ritmul naturii la oraș?

Că de simțit se simte și aici, nu am ajuns atât de depărtați de natură pentru că trăim în blocuri. De câteva săptămâni ziua este vizibil mai mică, lumina naturală dispare mai rapid și totuși nimeni nu pare să prindă sugestia ”Mergeți la somn mai devreme”, nuuuu, noi aprindem becuri și televizoare și computere, noi ieșim în oraș la ora la care la țară ai dormi deja de o oră bună.

Și asta nu are nimic de a face cu locația, în iulie și august recunosc pe la 9 seara aerul devenea respirabil, lumina dulce și mă apuca și pe mine cheful de ieșit, dar acum pe la 8 seara deja simt nevoia să pun toate lucrurile în ordine să trec un pic prin cadă și apoi să dorm, să prind alea cele mai bune și mai fericite ore de somn de până în miezul nopții.

De ce nu am încerca? De ce nu am înlocui butonatul disperat al telecomenzii ( hai să fim serioși sunt aceleași filme cretine de acum câțiva ani, de talk show nici nu poate fi vorba în România)  cu 10 pagini dintr-o carte și un somn bun care să ne ferească de multivitaminele a căror menire e să ne energizeze. De ce am trage de noi noaptea târziu în loc să ne trezim odihniți și să rezolvăm într-o oră de dimineață toate lucrurile care păreau mai complicate decât nodul gordian la miezul nopții?

Nici nu mai menționez economiile pe care le vei face ( curent electric, baterii de telecomandă, lucrurile pe care le strici din cauza oboselii, pastilele cu care lupți împotriva aceleiași oboseli) mă gândesc numai la cât de bine te-ai simți dimineața când te trezești odihnit și știi și simți că poți muta munții din loc.

Voi cum vă adaptați la ritmul natural la trecerea spre iarnă?181f8bd73bd2847c4b23304b0bffaf45

 

Anunțuri

8 răspunsuri

  1. fac periodic zile fara net. Vacantele sunt fara net. Insa nu pot la munca…. Ca o remarca personala consuma timp si nu ma ajuta la durerea de spate.

    Cat despre visele idilice de mutat la tara, cine a vrut cu adevarat a facut-o. Da, e mult d e munca, si greu fara facilitatile la indemana: magazin deschis zilnic la 3min, biblioteca la 5 min, ateliere si loc de joaca la 3-5min etc. Eu am o mini gradina ( daca 50 mp2 se poate numi gradina), la 1km de casa, si merg aproape zilnic ( cat a fost f. cald zilnic sa ud). Si asa mi-a consumat timp ( e drept ca nici nu stiam la ce sa ma astept) dar satisfactiile sunt nemaipomenite cand mananc castravetii pe loc, sau cand culeg zmeura/pastaile/dovleceii etc. Am facut un bors de legume cu ce am produs si a fost extraordinar gustul – fiind totul proaspat. Ce ma doboara e lupta cu melcii :)), am impresia ca mananca mai mult decat mine.

    1. E teren foarte putin, când ai peste 1000 mp și vii de la slujbă și găsești încă una acasă nu mai e așa idilic, la fel de aiurea e când nu mai ai apă în fântână din cauza secetei și te uiți cum se usucă răzoare întregi pe care le-ai muncit și este și mai puțin idilic când tot ce ai e pământul ăla care trebuie să rodească pentru a te susține un an întreg nu pentru două trei supe, atunci e de-a dreptul tragic. Eu una nu mă mai întorc la țară ever, nu în calitate de locuitor din ăsta idilic oricum

      1. e drept, am putin, doar ca e la 1km de casa si ..lenea e mare.
        Am mare noroc ca am inceput sa aplic idei din permacultura, si am muncit doar primavara, acum culeg roadele.

  2. visul meu a fost sa scap de aglomeratia orasului si de ,,traiul,, la bloc. Eram satula de privelistea blocurilor gri, e asa de deprimanta…oricate flori mi-am pus in ferestre, tot degeaba. Apoi e greu cu copiii, cel putin in Bucuresti – nici vorba sa ii poti lasa afara singuri, trebuie sa-i insotesti la joaca, la magazin, la scoala – peste tot. Suntem la vreo 15 km de oras si stam intr-un loc mai ferit, pe unde nu trec masini. Nici nu spun ce sentinent am cand, dimineata, deschid usa si ies afara in pijamale si cu cafeaua in mana.Si copiii ies oricand afara, oricat vor, imbracati oricum.Se joaca cu animale, alearga pana nu mai pot, isi fac gradinuta. Vara au piscina de 5mp, inoata pana nu mai pot, toata ziua daca au chef. Mai amintesc plimbarile lungi pe camp. Florile din gradina. Ouale proaspete.Gatitul afara. Cu netul stam cam prost :)).
    Anul asta n-am gradinarit, am pus doar flori si trifoi.Poate anul viitor sa-mi fac ceva straturi, dar adevarul e ca legumicultura nu mi-a adus rezultate asa de satisfacatoare pe cat ma asteptam, dar e placut sa culegi una alta din gradina proprie.
    Eu cred ca traim intr-o era in care putem foarte bine impleti avantajele orasului cu cele ale vietii la tara.

    1. 15 km e aproape, poti impleti orasul cu țara și nici nu cred că faceti parte din extremistii cu ”o casă la poalele muntelui departe de civilizatia distrugatoare”, la țară cu posibilitatea de a-ți cumpăra ce îți trebuie din oraș, cu resurse financiare care nu țin de cât o ploua și dacă o da piatră, nu e la țară, 15 km sau 8 cum sunt la mine sunt suburbii, suntem orășeni mai norocoși.
      Dar eu îmi aduc aminte reversul medaliei, când mă bucuram de câte câmpuri doream vara iar toamna mergeam 2 km pe o cale ferata spre școală și încă 2 înapoi, prin nămeți pe câmp că nu exista autobuz și mai târziu când am ajuns la liceu și deja erau 10 km și un autobuz la 6 dimineața și unul la 15 după amiaza în condițiile în care aveam ore de la 7,30 la 13,30, când eram prea aproape ca să stau la cămin și chiria era prea mare să stau în oraș.
      Eu una prefer să văd blocul vecinilor decât să fac în fiecare zi 3 kiometri pe jos între casă și prima stație de autobuz fie pe 40 de grade cu plus, fie pe 20 cu minus.

    2. Irina, iti recomand sa studiezi ideile de permacultura si combinat plantele. Acolo unde am combinat fasolea pastai cu dovlecei si cu capucine am avut de lucru doar pana in mai, apoi…. culeg continuu roadele( nu cantitati mari dar gustul…). Sau rosiile ce au crescut spontan, din legumele de anul trecut, au inflorit mai tarziu, inca nu s-au copt toate (cele din rasaduri bibilite au inflorit cu 3-4sapt, mai devreme dar cata munca la cele timurii pe cand la celelalalte nu le-am facut nimic!! Sigur sunt solutii din astea si pe terenul tau.

      In plus, am lasat buruienile. Radacinile lor radiculare au dus la o porozitate a solului si circulatie a apei mai buna.

      1. Plus că mai nou nici nu putem să mai considerăm grașița o buruiană și face minuni pentru menținerea umidității 🙂

      2. haha,dada, de pe teren eu culeg papadie si pun la salate. As putea si sa vand, la cata papadie am :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Mânăstirea Orlat

Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

imi iubesc orasul meu

Blog despre importanta fiecarui leu

arakelian

lumea mea, si-a altora.

Povesti dintr-o casuta mica

Blog despre importanta fiecarui leu

Dulce Casă

Blog despre importanta fiecarui leu

Luxul Simplitatii

despre frugalitate, consum responsabil si evitarea risipei

Despre oameni si carti

Blog despre importanta fiecarui leu

Socotim pentru tine

Blog despre importanta fiecarui leu

la casa noua

Blog despre importanta fiecarui leu

Mademoiselle au chapeau rouge

Blog despre importanta fiecarui leu

Oglinda lui Erised

Blog despre importanta fiecarui leu

%d blogeri au apreciat asta: