O vreme m-a bătut gândul să pun pe picioare un blog nou, pentru că pe ăsta am ales o temă, pentru că titlul, pentru că nostalgia și entuziasmul unui început. Apoi am ezitat pe care dintre cele două bloguri actuale să pun noua direcție, poate ca temă se potrivea mai mult de Oglindă, dar wordpressul mi se pare mai prietenos cu utilizatorul.

E drept nu am explorat încă toate posibilitățile platormei, de fapt nici la aia cumpărată nu am trecut., folosesc o variantă gratuită, pentru că mă știți, nu cred că lucrurile bune trebuie musai să coste sau să coste mult.

După ce m-am mai gândit o dată așa profund mi-am zis că de altfel direcția asta nouă se potrivește destul de bine și cu titlul și cu tema.

Care e direcția nouă? Una spre care mă poartă pașii mei acum, una dincolo de bani sau consum, dincolo de grija zile de mâine și stresul acoperișului nocturn.

Nu zic că astea nu ar conta, ba cum contează, numai că îmi tot vine în cap o replică din Secretul, filmul, ”Ești mai mult decât un costum de carne alergând încoace și încolo”, e nevoie să ne oprim câteodată să ne dăm jos din rotița de șoricel pe care o învârtim non stop, să ne oprim gândurile haotice și să ne întrebăm ce vrem de fapt.

Și nu cred că e unul din noi care să aibă vreun dubiu, vrem fericire, numai că în cei 12, 16, 20 de ani de școală nimeni nu ne-a băgat în programă un Curs de fericire, unul care să înceapă constit cu definiția astfel încât câte zile om mai avea să nu mai confundăm fericirea cu subrogatele creatoare de plăcere.

Să nu ne mai închipuim că ne așteaptă frumos împachetată în camera de sus a vilei noastre noi, pe bancheta din spate a mașinii care costă cât PIB ul unei țări sărace și care face fix ce fac și alea de 2000 de euro, pe plaja albă a unui resort dominican.

Un curs care să ne bage în cap cu forța dacă e necesar că fericirea nu poate fi cumpărată de la magazin și nici manufacturată de altul pentru noi, că dincolo de toate jucăriile scumpe pe care industria modernă ni le pune la dispoziție ea a fost și va rămâne pentru totdeauna un produs făcut de mâna ta.

Și fericirea privită în adevărata ei natură poate costa Doar un leu sau poate fi gratis.

Cam pe la momentul ăsta o pagină nouă pe blog În căutarea fericirii mi s-a părut inutilă pentru că în fond tot ce am scris mai sus sunt lucruri de bun simț, pe care toată lumea le știe și părea cumva redundant să le mai scriu odată.

Apoi mi-am adus aminte cum le-am citit la rândul meu uluită de cât de simplu era totul și eu nu băgasem de seamă până atunci când am pornit în direcția asta și m-am gândit că poate mai sunt oameni ca mine cea de acum câțiva ani care  nu știu de unde să înceapă.

Și chiar dacă au început poate sunt alții care au nevoie de un coechipier, de cineva cu care să mai despice unele fire în patru sau de un loc în care să mai pună o întrebare poate retorică la momentul acela și să primească miraculos un răspuns de la altcineva care a dat cu capul de acelați prag.

Așa că de săptămâna viitoare când sper să termin cu zugrăvitul și să mă întorc la poveștile mele vă aștept să mergem împreună în aventura asta.

Vă tentează?