Bugetul și emoțiile

Am citit multe bloguri cu 3, 5, 7, 11 sfaturi pentru a evita pierderile de buget. Niciodată nu am înțeles de ce sunt în număr impar că numai florile se duc așa, mă rog persoanelor în viață.

Și sunt bune, sunt minunate chiar trebuie să pun și eu pe agendă câteva articole așa, astăzi însă despre alt factor care vă nimicește mișelește eforturile de a ține bugetul în frâu.

Și Oscarul merge la …..alegerile emoționale greșite, nu contează unde anume o zbârcești în alegerile emoționale, poate fi relația cu familia, poate fi iubirea vieții tale aleasă greșit, poate fi momentul ăla în care ai simțit că nu mai poți trăi fără să îi explici șefului cât se poate de clar că e un imbecil.

Efectul imediat al unei asemenea alegeri este suferința, după care urmează cele 3 leacuri universale, înghețata, ieșitul la un pahar și shopping-ul pansament.

O să cumperi mobile pe care nu ți le permiți pentru a le arăta celor din familie că te descurci minunat, poate tot în categoria asta îți iei și o mașină nouă.

O să dai iama în gama de înfrumusețare, cu toate tratamentele minune pentru celulită, tonifiere, slăbire, lustruire, schimbarea de tunsură și culoare, care evident or să ceară haine noi și alea or să plângă după pantofi adecvați, ca să stabiliți o dată pentru totdeauna că tu ești cea mai miss univers de care a avut vreodată parte.

Tot pe aici se includ și orele de terapie, că deh, uneori nu e suficient să ai o prietenă pe speed dial căreia să i te plângi, trebuie să faci asta în mod organizt, calificat și facturat.

Să nu mai zic de cearta cu șeful care se poate lăsa cu necesitatea găsirii unui nou loc de muncă sau în măsura în care chiar nu își permit să renunțe la tine măcar niște antidepresive și multivitamine pentru că dacă înainte era greu acum slujba a devenit un fel de misiune imposibilă.

Știu că nu ți se pare că se leagă la prima vedere dar dacă vrei un buget echilibrat fii atent și la ce decizii iei în viața emoțională, sunt mai importante decât crezi, pentru că vei încerca să te validezi prin lucrurile pe care le ai și nu prin cine ești.

Ți-ai bușit vreodată bugetul din cauzele astea? Și dacă da, cât de grav?

7a80b51387e040a53a5d23f70c950e51

Anunțuri

13 răspunsuri

  1. nu si nu si nu. Imaginea nu e asa de importanta pt mine. De cand analizez sa iau credit si o noua locuinta nu am mai luat nicio crema/chimicala ( ssst, am un sampon nou, anti paduchi, sunt cateva cazuri in jur si numai cand aud ma ia cu scarpinat).

    1. Am citit pe undeva că Listerin e moartea păduchilor, pe de altă parte noi am dat cu capul de multe altfel nu am avea bloguri de gen și nici nu le-am citi, dar câte prietene nu am văzut repezindu-se la shopping după despărțirea de Iubi mai ales pe la 20 și ceva de anișori? 😛

  2. Nici eu nu fac lucruri pentru a parea altfel. Nu haine si cu atit mai putin mobila sau altele de ochii lumii.

    Dar in vacante explodez bugetul(de fapt trebuie sa marturisesc ca n-am buget, doar tin evidenta cheltuielilor) la capitolul iesiri la cafea, terase, etc. Cum ajungem intr-un loc, cum ne punem fundul la o cafenea, terasa…si cum suntem 5 explodam bugetul. Este acolo si un factor emotional: de obicei sunt amintiri foarte placute , nu-mi pare rau. As putea face un top cu cele mai bune prajituri de casa sau cea mai buna cafea …Si in mintea mea amintirea unei excursii e de multe ori legata de un restaurant sau de un loc unde am mincat niste lucruri deosebite si ne-am simtit bine. Si daca descopar un loc nou intr-un oras de obicei vreau sa revenim chiar din cauza acelui loc.

  3. Nu, nu si nu. Un articol urat, cel putin din cauza ca iei in ras psihoterapia. Uneori nu este un moft costisitor ci chiar calea spre vindecare in unele afectiuni destul de severe. Restul…. sunt clisee. Si eu am fost parasita, dar pentru asta nu am dat iama sa ma fac miss univers, ci m-am angajat sa demonstrez ca sunt capabila si de asta (in timpul facultatii). Cand iti dai demisia din cauza nervilor, probabil ca atmosfera este mult mai insuportabila decat nevoia acuta de bani. Eu nu as putea lucra in mediu toxic. Tu?

    Si in vacanta, la fel ca Elena, normal ca incerc si experiente noi. Ok, mananc din traista insa merg sa incerc si preparatele lor, daca imi place un souvenir imi iau. Este vacanta si nu ma pedepsesc, uneori merg si pe ideea „pentru ca merit”.

    1. de acord cu tine….in ultimul timp mi-am dat seama ca nu e cazul sa iti „mananci de sub unghii” 365 de zile pe an; mai e nevoie sa si respiri, sa iti traiesti viata; sa economisesti da, sunt intru totul de accord, insa INTELIGENT; nu sa poftesti la clatita colegului de sezlong, doar ca sa pui 50 de centi in contul de economii 🙂

      1. Iulia, m-ai facut sa-mi amintesc cu nostalgie de cafeaua bauta la cafeneaua de pe plaja…cu lumina de acolo, cu marea, cu lumea in vacanta…de vis.

    2. Psihoterapia e o treabă serioasă dar refuz sa cred că numai eu am ghinionul să cunosc femei care chiar au stat pe canapeluță povestind cu lacrimi de crocodil cum scara lor de valori s-a prăbușit pentru că iubi a plecat cu alta. Așa cum nu cred nici că în jurul vostru nu e nici o nebună care dă 2500 de lei pe pantofi și după aia plânge că nu are bani de pâine.
      Dacă da, asta e sunteți niște fericite, în lumea mea derapajele astea există, eu întâlnesc oameni de genul ăsta și nu rar.
      Și deși aparent nu mă subordonez nimănui lucrez într/un mediu toxic, asta fără să mă mai gândesc măcar la anii de stagiu cărora e un miracol că le-am supraviețuit.
      Acum poate s-au mai potolit dar mulți oameni au venit cu somațiile de executare în brațe pentru că au luat un credit de nevoi personale cu care ce crezi că au făcut? Au plecat în vacanță.
      Mă gândesc că pe blogul ăsta or ajunge și oameni care încă fac greșelile de mai sus pentru că afară în realia există și încă mulți, poate citesc asta înainte să ajungem la popriri și boli asociate stresului.

    3. Delia, chiar zilele trecute, cineva care acum are probleme mi-a zis pe un ton sfidator ca psihoterapia e pentru persoanele singure, fara prieteni, nu pentru cei ca ea, care au prieteni buni pe care se poate baza. Persoana e medic si se indoapa in schimb cu anxiolitice…(si practica in plus terapia prin cumparaturi). De multe ori cind n-ai habar cu ce se maninca, denigrezi lucrul ala. Si uite ca si cind stii despre ce-i vorba il denigrezi.

    4. shoping-ul antidepresiv la depresie e tot o forma de dependenta. Practic da placerea de 1-3 ore, dq o fuga , dar problema tot acolo e, e o alta forma, ca lasa omul cu problema emotionala ramasa dar si gaura financiara. E comparat cu activitatile facute ca procrastinare.
      Cel mai bun exemplu primit = persoane cu datorii mari financiare dar care isi dau dintr-o lovitura 10-30% din primul salariu pe pantofi pe ce ii poarta 1-2 luni.

      1. Cam la asta ma gandeam si eu, posed cunostinte care isi iau pantofi de 400 de euro în prima săptămână fără să clipească și în ultima se împrumută de bani de pâine

      2. mihaela, fix la fel stiu si eu cu pantofii. Si erau a 8a pereche achizitionata in anul ala!! problema ce ma speria nu e ca se imprumutau de piine ultima saptamana, ci faptul ca aveau probleme cu starea morala, si acea pereche de pantofi cheltuita ii adancea in final si mai tare! – scenarii ca daca seful ii concediaza ei iau masina si sfarsit intr-un pom etc
        Atunci mi-am dat seama cat de mult conta pt mine ca aveam o suma deoparte pt 6-12 luni, cat conta ca eram capabila sa ma descurc si cu bani putini si adaptez din mers.

  4. uhhh e grea intrebarea din final. Si raspunsul numai unul negativ poate fi pentru ca altfel as recunoaste c-am facut-o si de oaie uneori… 🙂
    Mda deci eu da, am facut si achizitii strict emotionale. Sa-ti dau un exemplu? Well, pe vremea cand aveam bani dar nu-i bugetam, am petrecut o dupa-amiaza super faina intr-un parc cu niste prieteni. Vorbim despre 5-6 ani in urma. Ne-am jucat cu niste avioane teleghidate super faine si eu chiar am reusit sa fac looping-uri. Si asa am decis sa ne luam si noi un avion din ala. Si l-am platit, la reducere, 100 de euro. Si abia am asteptat sa-l despachetam si chiar daca era contraindicat sa il facem sa zboare pe vant noi l-am trimis in sus… a stat exact 20 de secunde in aer, apoi a aterizat cu botul pe un acoperis si s-a rupt… 😦

    1. Cunosc sentimentul, eu am comis-o cu primul telefon mobil pe care l-am cumpărat, am avut noroc că a ținut mult dar l-am luat că toți aveau și eu rămăsesem cu o rablă, în luna aia am întârziat cu chiria pentru birou. Sincer cred că toți am comis-o la un moment sau altul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Mânăstirea Orlat

Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

imi iubesc orasul meu

Blog despre importanta fiecarui leu

arakelian

lumea mea, si-a altora.

Povesti dintr-o casuta mica

Blog despre importanta fiecarui leu

Dulce Casă

Blog despre importanta fiecarui leu

Luxul Simplitatii

despre frugalitate, consum responsabil si evitarea risipei

Despre oameni si carti

Blog despre importanta fiecarui leu

Socotim pentru tine

Blog despre importanta fiecarui leu

la casa noua

Blog despre importanta fiecarui leu

Mademoiselle au chapeau rouge

Blog despre importanta fiecarui leu

Oglinda lui Erised

Blog despre importanta fiecarui leu

%d blogeri au apreciat asta: