În căutarea unor mâncăruri mai sănătoase Nornele mi-au scos în cale algele, eh bine, dacă nu le-ați încercat dați-le o șansă, ar putea fi câștigătoare la categoria gătește cu 10 lei.
Nu vă lăsați intimidați de mirosul lor ciudat de mâl, dispare destul de ușor și destul de eficient, numai să nu fiți ca mine categoria care gătește după miros, pentru că probabil îmi va rămâne pe veci în memoria olfactivă, dar nu e mai rău decât mirosul peștelui, e numai altfel, ceva ce nu asociez obilnuit cu mâncarea.
Ce ne trebuie? Habar n-am ce ar folosi un japonez, eu le-am gătit după ureche. Derutată de mirosul de mâl am folosit arome să îl acopăr, deci
Cam 10/15 grame de alge uscate, o mână bună, din punga de 100 de grame care m-a costat 3,5 lei, deci cam 050 de bani.
O căpățână de usturoi
Un praf de chili
O bucată de ghimir proaspăt dar cred că merge și uscat
Jumătate de lămâie,
Două ouă
Un ardei capia.
Se pun algele în apă rece cam jumătate de oră, o să vedeți când sunt gata pentru că redevin verzi și grosuțe. Apoi se clătesc de mai multe ori cu apă rece, funcție de nasul fiecăruia.
Se toacă usturoiul și se dă ghimbirul pe răzătoare, ambele se pun în tigaie într-o lingură de ulei încins, împreună cu parful de chili și se lasă să se bucure unele de altele un pic.
Se adaugă algele scurse de apă și un praf de sare, le-am lăsat vreo 5 minute , îmi pare rău că nu am gustat o algă crudă, să văd cât a schimbat-o tratarea termică. Am pus zeama unei jumătăță de lămâie, cu aceeași obsesie a miroului deși cred că era ok și fără.
Când sunt aproape gata mai pui două ouă și învârți până se fac ouăle.
Am mâncat isprava sub formă de sandwich cu pâine și ardei capia, merge destul de bine și fără pâine dar ardeiul cred că mi-era necesar oricum.
Îs curioasă cum o să le fac data viitoare, pentru că va exista o dată viitoare, o dată pentru că mi-au rămas 90% din alge, a doua oară că mi-a plăcut gustul.
Oricum din cele de mai sus au ieșit două porții de mâncare deci pretul pe porție e undeva la maxim 3 lei.
Le încercați?
Doar un leu 
nu. Ca miros a mal.
Au fost destul de bune, când am desfăcut punga ma gândeam să le arunc direct dar le-am dat o șansă 🙂
eu o sa incerc, pentru ca imi plac foarte tare cele de la chinezesc, fie ca-s salata, fie ca-s pe la aperitivele alea pe-acolo.
chiar, ia sa incercam sa le facem si salata, cu usturoi, sos de soia si otet.
totusi, de unde se cumpara?
Si eu am insistat să le gătesc tot pentru că îmi plăcuseră într-o supă la un restaurant japonez.
Le-am cumpărat de la un magazin din ăla naturist gen plafar cu capsule din plante, ceaiuri, uleiuri, numai că tanti era mai dotată avea și alge și făină de tapioca și curcuma care e pe lista de cumpărături viitoare 🙂
Ale mele nu miros a mil, ci a mare, sunt kombu recoltate in Bretania. Cred ca ale tale sunt alte alge. Dar le folosesc doar sa le fierb cu fasolea boabe, pe care o fac mai digesta (si mai usor de fiert) si dau se pare un gust mai bun …dar dupa ce le-am fiert le pescuiesc din ciorba de fasole si le arunc, le-am gustat, nu-s rele, dar felul cum arata nu imi da nici o pofta sa le maninc…
nu că mă pricep la alge, kelp scria pe ele, cînd am terminat arătau ca niște paste cu sepia, vizual nici o problemă să le mănânci 🙂
Never, ever….. 🙂
Zau daca as trece pe langa ele, dar sa le mananc, ma feresc de ele si in mare…. 🙂