Fizica newtoniana si dezvoltarea personala

Am mai scris despre fizică și despre cât de greșit am abordat-o, eu, profesorul meu și sistemul de învățământ. Am avut noroc cu memoria de elefant care mi-a permis înmagazinarea principiilor și înțelegerea lor ulterioară, evident cu aplicabilitate la chestii mult mai importante decât unghiul sub care alunecă o picătură de apă pe un geam în mișcare.

După ani și ani, vorba holografilor cred, după ce am dat cu nasul de tăblițele de smarald și celebrul  ”Precum jos așa și sus”. (Serios trebuie să îmi iau un mouse îs multe chestii pe care aș putea să le mai copy paste de net dar nu pot din taste).

După ce mi-am regândit poziția față de marile sisteme filozofice și includ aici și religiile am înțeles în sfârșit cât de genial era săracul Newton.

Azi despre primul principiu al mecanicii newtoniei, adică al inerției, aplicat unde nu te-ai gândi la prima citire, bine, nici la a doua.

Cum sună principiul? ” Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare reclilinie uniformă atâta timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă”

Așa-i că nu pare să aibă nici o legăură cu dezvoltarea personală? Și totuși este una din ideile de bază din toate cărțile astea apărute ca o furie o dată cu Secretul.

Ce ne spune despre noi? Că dacă am apucat să o luăm pe o cale din inerție vom continua să ne deplasăm în direcția aia fie câtă vreme nu facem nimic, fie câtă vreme ceea ce facem într-o direcție bună e contracarat de ceva în direcția opusă.

Cu exemplu practic. Dacă ești trist câtă vreme nu te vei forța să vezi și partea plină a paharului, vei continua să te dezintegrezi în fuioare mai mici sau mai mari de tristețe.

Pe de altă parte un pas în direcția bucuriei îți va schimba traiectoria, e suficient un pas pentru o viață diferită, unul singur necontracarat de unul înapoi îți va schimba viața pentru totdeauna pentru că pe inerție nu o interesează în ce direcție mergi tu, ea știe numai să te ducă într-acolo neabătut îîn baza unui singur impuls inițial

De asemenea degeaba te trezești tu cu 15 minute mai devreme să meditezi dacă după momentul ăsta de impuls îți vei petrece ziua plângându-te, bârfind sau certându-te ca și până acum. Primul pas a întâlnit forța contrară care îl va anula.

Așa că începe cu lucrurile mărunte cu cele trei lucruri pentru care ești recunoscător, dar recunocător toată ziua nu alea 3 secunde în care le inventariezi, cu drumul până la lucru în care zâmbești, chiar și în blocajul de trafic, cu o mână de ajutor dată cuiva.

Începe lejer privind nici partea plină, nici partea goală a paharului ci amintindu-ți esențialul paharul poate fi umplut din nou până la vârf și chiar peste.

Nu era Newton genial ?