Arhive lunare: mai 2015

Luna pe sponci 1

A trecut prima săptămână din mai şi e timpul să vedem cum ne-am descurcat cu luna pe sponci.

Primul şi cel mai important lucru căruia i-am spus pas lua asta a fost laptopul, deşi e necesar, nu musai pentru blog, recunosc îmi e necaz să văd comentariile şi să nu pot răspunde pe loc, mai târziu se strâng şi chiar nu mai apuc să răspund cu mintea prinsă în viitorul articol. Dar, nu pentru asta l-aş cumpăra ci pentru că viaţa mea ar fi mult mai uşoară cu el la lucru.

Am stat şi am meditat asupra subiectului, mai am numai o luna jumătate până la vacanţă, după care până în septembrie pot folosi calculatorul ăsta bine merci, aşa că am zis pas şi am programat să urmăresc asiduu site-urile de second în vânarea reducerii perfecte la laptopul perfect pentru mine.

Ce am cumpărat?

Hmmm, două pâini şi 2 bidoane cu apă, aaa şi un kil de mere, în total 9,80 lei. Nu, nu plănuiesc să mor de inaniţie dar am debutat fulgerător în luna asta cu o săptămână de mâncat din frigider şi cămară.

Cred că nici săptămâna următoare nu fac mari investiţii în domeniu, mai am pe acasă orez, paste şi un piept de pui dezosat cu mânuţa mea nepricepută, din care va rezulta nu numai supă de pui ci şi destulă cărniţă că fiartă până şi eu sunt în stare să o dau jos de pe os.

E posibil să mai cumpăr ceva fructe şi mă bate gândul să trec al apa de la robineţii patriei că şi aia îmbuteliată tot atâtea depuneri de calcar mi-a lăsat în fierbător.

Pont pentru acasă, puneţi apă cu lămâie în drăcia în cauză, chiar ceva apă în care a stat coaja de lămâie o zi şi fierbeţi. Se curăţă de zici că e nou.

Ce am făcut?

Am făcut bine, am terminat un şal foarte drăguţ şi mă apropii de mijlocul unei păturici cu fulgi de nea. Nu prea am citit pentru că nu mi-am convins fundul să se deplaseze la bibliotecă întru studierea ofertelor locale. Oricum am şi bolit extrem de romanţios din cauze etnofolclorice, parcă aşa se spune că românii sunt singura naţie care o să moară trasă de curent. Eh io sunt aia, la lucru uşile şi ferestrele nu se închid iar eu sunt amplasată fix precum cârciuma într-o intersecţie de uşi şi ferestre.

Cum m-am descurcat?

Sincer nici nu am băgat de seamă că sunt pe regim de economie, am trecut într-o singură zi prin Carrefour unde m-am limitat la apă. Slavă mie, cum ar veni, şi în altă zi prin piaţă unde am dobândit pâinea şi merele.

La ce am renunţat?

Momentan la laptopul menţionat, chiar mă gândesc să mă provoc să îl cumpăr exclusiv din bani produşi pe bloguri şi de asemenea am înregistrat o dureroasă despărţire de de balsamul e rufe pe care oricum îl foloseam numai la prosoape şi lenjeria de pat. Eh alergiile s-au întors amu cu înnebunirea salcâmilor, balsamul s-a terminat şi eu nu am văzut nici un rost pe lume să investesc 14 lei într-o sticlă nouă.

Asta înseamnă că săptămâna viitoare voi avea ceva treburi, că eu fără aşternuturi parfumate intru în depresie, dar despre asta la timpul potrivit.

Voi cum v-aţi descurcat?