Arhive lunare: aprilie 2015

Dati un leu, Doar un leu :)

Pe blogul ăsta nu există advertoriale, există link-uri afiliate către chestii pe care le-am testat personal şi le recomand şi vor exista şi articole ca acesta care povestesc despre idei frumoase.

E drept că subiectul mi se potriveşte mănuşă, cum să nu scrii despre o campanie sub marca „ Dă-mi un leu, te rog! Ca să construim un spital pentru copii” când blogul tău a fost botezat „Doar un leu” special pentru a arăta cât de important poate fi leuţul ăsta depreciat în lupta cu inflaţia, economia care bate pasul pe loc, politicile monetare şi cursul valutelor străine?

Cum să nu scrii despre oamenii care au renunţat la atitudinea „în România nu poţi face nimic” şi pun în loc atitudinea „Totul e posibil dacă vrei „?

Chiar dacă am face exact ce ni se spune şi am da doar un leu şi tot am ajunge la rezultatul ăsta, dar dacă am renunţa, ştiu eu, la o cafea sau un pachet de ţigări sau o bere la fiecare 4 luni ?

Hai sa ne raportăm la cafea la preţul minim al Craiovei, 5 lei bucata, de trei ori pe an, ar fi 15 lei,în cei trei ani pe care oamenii şi i-au propus pentru proiect 45 de lei. Le-ai simţi lipsa?

Acum pune în cumpănă cât ţi-ar lipsi 15 lei pe an cu sentimentul că tu ai fost parte din proiectul ăsta, cu ideea că poate un singur copil, poate o mie de copii sunt sănătoşi şi trpiesc şi datorită ţie? Nu e aşa că e ridicol de ieftin să obţii gradul ăsta de satisfacţie? De fericire? De încredere în tine şi în oameni? Adică să fim serioşi acum 4 zile doar ce am dat 10 lei pe un borcan cu floarea soarelui în care să ţin zahărul, 50 de lei pentru proiectul cu pricina or să treacă neobservaţi în lista de cheltuieli.

Dacă aveţi vreun dubiu cu privire la proiectul ăsta  aduceţi-vă aminte o poveste similară întâmplată în anul 1886 desfăşurată sub sloganul „Daţi un leu pentru Ateneu”, când aveţi drum prin Bucureşti uitaţi-vă bine la Ateneul Român şi aminiţi-vă că a fost făcut leu cu leu, fix aşa va fi şi cu spitalul ăsta.

Aveţi o şansă rară, să participaţi la un miracol, să puratţi o lumânare aprinsă în furtună şi aşa cum spunea Arsenie Boca oricare din noi o poate face. De ce nu ai încerca? Te costa doar un minunat si unic leu.


Da-mi 1 leu, te rog! Ca sa construim un spital pentru copii

 

Reclamele chiar sunt sufletul comertului

Zilele astea am fost la mama şi fiind sărbătoare am cam tras mâţa de coadă, bine nu pe pisoiul familiei care a avut prudenţa să rămână fără, şi am bântuit pe net în timp ce televizorul îşi vedea liniştit de treburile lui.

Şi m-am gândit că majoritatea oamenilor ar face bine să renunţe la abonament pentru că majoritatea oamenilor se vor lăsa prinşi în capcana reclamelor care durează mai mult decât filmele în sine.

Uneori nici nu se mai întrerupe programul, se micşorează numai imaginea şi pe marginea ei se face reclamă la cine ştie ce produs minune.

Nici cu internetul nu stăm mai bine, cam fiecare pagina are măcar doua trei reclame inserate pe margine, recunosc şi eu am aşa ceva, reclame care te tentează cu un alt fel de Dolce vita.

Şi pentru că oamenii nu prea mai stau de vorbă cu ei înşişi zilele astea, în loc să determine ce le lipseşte cu adevărat, aplică substituirea. Nu că şi-ar dori sau ar avea nevoie cu adevărat de produsul în sine, dar îşi doresc starea pe care pe exprimă reclama în sine : fericit, cuceritor, împlinit. Toate reclamele cuprind undeva o asemenea stare legată de Dumnezeu ştie ce: un gel de duş, o cremă miracol, pantaloni care te fac slab, o mobilă nouă.

Mi-a rămas deja în cap o reclamă la un credit bancar cu o dobândă de aproape 9%, şi vorbesc numai de dobândă aici, lasă restul costurilor, credit folosit pentru vopsirea, mobilarea şi utilarea unei bucătării.

Şi de atunci mă tot întreb de ce ai face un credit să îţi iei mobilă noua de bucătărie?

Mâine împlinesc 8 luni de când m-am mutat şi evident bucătăria e destul de goală, n-am murit din cauza asta, lipsa dulapurilor nu m-a împiedicat încă de la nimic, plita aia mică pe care am dat fix 50 de lei găteşte de minune (şi asta e o investiţie pe care am făcut-o pentru că era mai ieftin să gătesc acasă decât să cumpăr mâncare de la „împinge tava”, chit că e cea mai ieftină de pe piaţă).

Ba chiar am reuşit să strâng suma necesară mobilării şi utilării bucătăriei şi încă mai cuget dacă să fac asta sau să folosesc banii pentu a tăia un an din perioada de reambursare, acum când plata anticipată are rezultate spectaculoase. Ceva îmi spune că voi alege probabil varianta doi şi în cel mai bun caz voi mai investi vreo 200 de lei în mobilarea minimalistă a bucătăriei.

Să revin însă al reclame şi la concluzia pe care am tras-o eu din afacerea asta. Când încep reclamele, apucă-te de o serie de abdomene sau ceva asemănător, la final vei obţine un corp tonifiat şi o minte eliberată de ideea falsă că unul sau o grămadă de obiecte sunt cheia fericirii tale.

Multumesc

Am vrut sa fie o carticica pe care sa v-o trimit pe mail, tuturor celor care ma urmariti. Tehnica m-a rapus ca atare a rezultat un link spre o carticica salvata pe net si un post pentru ca nu am reusit sa determin adresa de email a celor abonati prin blogurile lor.

Sa speram ca merge 🙂

http://www.flipsnack.com/mihaelapopescu/doar-un-leu.html

Best before?

Vedeam evident un documentar şi am început să mă întreb cu privire la celebrul termen de garanţie. De fapt scrie „Best before” şi la cei care nu fac economie de vorbe şi la noi scrie „a se consuma de preferinţă pana la „. Amu’ după mintea mea între a se consuma de preferinţă şi până la a se atunca instant e cale lungă.

Dacă vrei sa îţi scazi nota de plata produsele astea sunt o cale şi nu una nesanatoasă sau care sa implice vreun rabat de la calitate.

Trebuie să îţi regândeşti rutina cumpărăturilor şi cam atât, pentru că e mai dificil să faci cumpărturi o dată pe luna dacă le cumperi pe limita termenului de valabilitate şi nici nu e vreo soluţie să cumperi pe cantităţi mari dar la final merită efortul.

Când bună-mea face iaurt nu îi pune vreun termen de valabilitate, îl bagă în frigider şi îl mâncăm până se termină, iaurtul nu devine nociv în ziua a opta, asa ca daca expira maine cumpara-l linisitit il poti consuma cam o saptamana.

Untul  e bun inca vreo 2-3 saptamani, ouale la fel, exista chiar pareri care merg spre pana la 5 saptamani, dar depinde mult de conditiile de păstrare şi mai bine esti prudent decât să regreţi.

Carnea proaspăta poate fi folosita inca 5-6 zile, branza 3 saptamani, ciupercile inca una, mustarul sau ketchap-ul or sa tine cam un an, eu pe ultimul l-am eliminat ca prea avea mult zahăr, şi aşa mai departe.

În ţările mai cu minţile în cap se iau deja măsuri organizate împotriva risipei de mâncare datorată termenului de valabilitate, măsuri care se reflectă în în nota de plată a consumatorului, măsuri care includ inclusiv magazine dedicate unor asemenea produse, la limita sau imediat lângă termenul cu pricina.

Treaba asta se aplica şi produselor pe care le-aţi cumpărat în termenul de valabilitate dar el a trecut cât aşteptau în frigiderul vostru, nu le aruncaţi numai pe baza ambalajului.

Probabil undeva ne-am pierdut capacitatea de a ne baza pe nişte instrumente de control primitive : gust, miros, văz şi să dăm mai multă importanţă lucrurilor pe care nu le spune altcineva despre ce avem în faţă.

Săptămâna asta plănuiesc o vizită la Auchan unde am văzut din depărtare că s-a montat deja un stand cu produsele aproape de expirare întru ascultarea legii nr. 57/2015, atunci nu l-am verificat pentru că lumea alerga de nebună să cumpere tot magazinul pentru masa de Paşte, dar acum în linişte o să mă prezint la faţa locului cu un carneţel şi pix pentru a verifica matematic cât de profitabile sunt reducerile din ultimele 3 zile de valabilitate, ceea ce înseamnă un produs pentru care sigur ai  minim 8 zile să îl consumi.

Cu privire la siguranţă, mâncaţi chestii din astea de ani de zile, numai că la preţuri pipărate, produsele cu termen de valabilitate depăşit sunt raţiunea pentru care au fost inventaţi bucătarii de la Auchan sau Real sau orice alt lanţ vreţi voi.

Dacă azi nu mai putem pune la vânzare un produs îl trimitem în bucătărie, unde obţinem ceva care va fi vândut pentru altă perioadă, la un preţ chiar mai avantajos vânzătorului decât materia primă.

Voi cât de stricţi sunteţi cu termenul de valabilitate?

Ganduri

Mi s-a parut mai potrivit cu celalalt blog dar nici aici nu prinde rau

http://oglindaluierised.blogspot.ro/2015/04/de-paste.html#.VSoyRNysVr0

Sa slabim, zic

Aleluia, am slăbit. Nu mă întrebaţi cu cât, nu mi s-a părut că e cazul să investesc într-un cântar nici măcar 40 de lei cât costă alea care se găsesc în piaţă, te ţin 6 luni şi îşi arată mai degraba previziuni decât greutatea ta reală.

Ştiu că am slăbit pentru că am început să intru din nou în haine pe care le credeam forever pierdute  şi mai ales pentru că îmi simt corpul mai uşor.  Mai am încă de luptat un pic să ajung înapoi la forma ideala pe care am cunoscut-o pe la 17 ani, da, păstrez o pereche de pantaloni din vremea aia cu singurul scop de a-mi servi drept unitate de măsură.

Cum s-a întâmplat minunea? Păi m-am gândit să ţin cură de slăbire, dar n-am făcut-o. Nu, nu am ajuns încă la nivelul la care mă gândesc la ceva şi se întâmplă instant, am urmat altă cale.

Am citit o carte, Cartea pierdută a vrăjitoarelor, care nu este o carte minune despre diete ci despre o romanţă între un vampir şi o vrăjitoare şi am început să mă gândesc serios la vampiri.

Amu ştim cu tăţii că se poartă vampirii new age cum ar veni, adică un fel de vegetarieni, că nu mai mănâncă oameni, decât ăia rebelii, ci papă cerbi şi căprioare, urşi şi pume, mă rog animăluţe.

Şi la nivelul ăsta chiar nu mai pricep ce naibii avem cu ei? Din contră am putea trăi fain şi bine în simbioză că noi aruncăm sîngele,ei nu folosesc carnea, am limita pierderile.

Lăsând gluma la o parte vampirii ăştia trăiesc cu sutele şi miile de ani pentru că mănâncă sănătos, încă nu am citit de vreun vampir care să vâneze în ferma de pui modificaţi genetic. Mănâncă vânat, neatins de E-uri, mai degrabă beau vânat deci dieta lor e destul de lichidă. Vampirii nu mănâncă zahăr în nici o formă, să menţioneze cineva vreun vampir fan al prăjiturilor sau fructelor, cartea asta avansa ideea că le-ar fi plăcut ciocolata dar în varianta cacao pură şi apă, fără lapte, fără zahăr, fără prostii.

Păi în momentul în care scoţi din alimentaţie adaosurile e imposibil să nu slăbeşti.

La asta s-a mai adăugat ideea de post pe care am prins-o dintr-un documetar al cărui nume l-am uitat. Am fost o viaţă împotriva postului din cauza legăturii lui cu religia şi din cauza modului prostesc în care era înţeles în jurul meu când eram mică, asta e babele de la mine din sat erau religioase de faţadă şi percepţia mea a pornit într-o anume direcţie, e drept nici faptele măreţe ale BOR ului din zilele noastre nu-s taman de natură să îmi schimbe părerile.

Dar privit altfel, ca regim hipocaloric, postul mi se pare în regulă. Documentarul chiar spunea că abundenţa de calorii din corpul nostru ne determină ficatul să creadă că suntem în regim fast forward şi întregul nostru ritm celular e înnebunitor de rapid, fiecare celulă se dă peste cap să ţină pasul cu rapiditatea asta.

Exemplul era foarte plastic, dacă ne comparăm cu o maşină, caloriile sunt pedala de acceleraţie, cu cât avem mai multe în regim cu atât apăsăm mai tare şi mergem mai repede, ceea ce duce la uzura mai rapidă a organismului şi evident scurtarea duratei de viaţă.

Un alt efect ar fi că  anomaliile se dezvoltă la fel de fast forward iar sistemul imunitar nu mai are timp să le repare.

Post de zile întregi nu voi ţine vreodată, de renunţat la lactate, ouă sau carne, nici asta nu prevăd să se întâmple, de fapt în ultima lună în care am slăbit vreo 4 kilograme după bănuielile mele, am mâncat cele de mai sus plus pâine, poate chiar mai mult decât înainte.

Am schimbat însă orele la care mănânc, am început să iau micul dejun, salată de fructe, pâine cu unt, iaurt cu cereale şi inevitabil o cafea în care pun zahăr, mănânc serios la prânz care are loc undeva între orele 13 şi 15.

Şi nu mai mănânc până a doua zi la micul dejun. Cele aproximativ 14-15 ore fără mâncare  chiar fac diferenţa şi de vreme ce a doua jumătate a intervalului o dorm nici măcar nu mai am timp să simt senzaţia de foame.

De săptămâna asta o să adaug şi ceva exerciţii fizice şi să cresc un pic proporţia legumelor crude sau gătite în meniu, îs curioasă să văd cât îmi ia să intru în pantalonii din liceu.