Hai sa vorbim despre bani

Că am văzut articolul la Carmen acum câteva zile dar nu am avut şi acces la calculator să preiau titlul. Mie una mi s-a părut potrivit pentru o leapşă şi asta am de gând să fac deşi , probabil, articolul nu a fost gândit ca atare.

Zilele astea am şi eu voie să mă mîndresc cu măreţele realizări în domeniu pentru că, recunosc, am intrat în 2015 destul de plouată, cu ceva datorii serioase.

Nu am foi de buget şi probabil nici nu o să am până pe la 80 de ani dar nu pentru că nu îmi place ideea sau nu folosesc metoda ci pentru că Nornele mi-au făcut cadou o memorie de elefant. În orice moment al zilei sau al nopţii îţi pot reda fără greşeală tot ce am de plătit cu datele corespunzătoare şi dacă insişti îţi pot face şi o previziune dinamică a evoluţiei următoarelor 6 luni.

Pentru că nu mă pot baza numai pe memorie beneficiez de o agendă obişnuită din aia cu planificarea pe luni la început şi în fiecare lună îmi notez acolo datele şi sumele pentru cheltuielile fixe.

Una din şmecheriile mele este să notez plata unei facturi cu vreo 5 zile înainte de scadenţă ca să mă pot agita între data stabilită de mine şi scadenţa efectivă să fac rost de bani în caz de probleme.

De ce am voie să mă mândresc?

Am început anul cu vreo 1400 de lei restanţe la impozit, încă 1500 la taxele obligatorii şi cu rata de 1500 de lei aferentă lunii februarie la orizont. În februarie plătesc şi rata şi comisionul anual pentru fondul de garantare.

La asta se adăgau facturile curente: gaz, apă, electricitate, tv, telefoane,  înteţinere şi ca să fiu perfect fericită fondul de rezervă era epuizat până la ultimul leuştean.

Două luni mai târziu am achitat toate taxele obligatorii şi impozitul, am facturile plătite anticipat pentru luna în curs, am reuşit să trec de 1000 de lei într-un fond de rezervă, n-am murit de foame, mi-am luat pantofi şi blugi şi chiar am făcut extravaganţa de a-mi lua o rochie de ocazie că am de prestat la neşte evenimente în cursul lunii martie şi apoi al anului.

Eh nu merit eu un biscuiţel de încurajare? Bine, mi-am luat o bere cu scopul ăsta, că între prăjituri şi bere e clar ce prefer.

Că n-a fost uşor nu vă povestesc dar nici nu pot spune că am murit de epuizare în timpul procesului. Pur şi simplu mi-am fixat cap compas pe ideea de a rămâne numai cu creditul ca datorie şi imediat ce au venit banii i-am şi distribuit în contul creditorului corespunzător.

Singurul meu merit e că am rezistat eroic şi am continuat să mănânc  numai ce se poate găti pe ochiul meu de plită electrică, că am privit bucătăria goală şi mi-am folosit imaginaţia să o cred completă şi că m-am obişnuit să folosesc uşa frigiderului drept oglindă mare că încă o am în casă doar pe aia mică de machiaj.

Şi luna viitoare când probabil se vor strânge bani suficienţi pentru a avea bucătăria gata de Paşti o să îmi folosesc din nou imaginaţia şi o să mai amân o lună – două treaba asta pentru a-mi consolida fondul de urgenţă.

Cu ocazia asta am mai tras nişte concluzii pe care vi le spun în alt post că ăsta iar e prea lung.