Acum o săptămână am desfășurat un experiment interesant, care, trebuie să recunosc a fost determinat de cantitatea mare de muncă pe care o aveam de dus la capăt și nu de geniul meu economic.
Nu am avut timp să ies la o cafea, cu nimeni. Indiferent cât de frumos m-au rugat sau cât de mult mi-aș fi dorit, pur și simplu nu am avut timp și asta a determinat apariția în fondul meu de vacanta a 25 de lei, e drept că nu e mult dar dacă mai repet figura de câteva ori o săptămână de Herculane se autosponsorizează.
Însă mi-au trecut prin cap multe și variate idei. Cum ar fi inutilitatea ideii de ieșit la o cafea care pe mine una în ultima vreme mai mult mă agasează.
Pentru că în târgul meu sunt puține locurile în care chiar e plăcut să ieși, în care locația să merite efortul financiar și de regulă, atunci când locația e ok și prețul se apropie asimptotic de cel al cocainei.
În rest dăm minim 5 lei pentru o cafea proastă, pe care o bem pe o canapea nu taman curată, într-un bar în care nu ești sigur dacă nu funcționează și vreun furnal.
La finalul afacerii plâng, efectiv și fizic pentru că eu nu fumez și pentru că ochii mei reacționează la valurile de fum care plutesc prin local, pe lângă banii dați pe cafea obligatoriu va trebui să îmi spăl părul pentru că nu îi mai suport duhoarea de tutun și probabil peste ceva timp îmi va veni și factura medicală din partea plămânilor supuși chinului.
Și nu pricep de ce plătim rate pentru case în care nu ne strângem să bem o cafea, pe care să o povestim în liniște, fără să privim peste umăr, fără să plecăm înainte de a fi gata pentru că nu mai suportăm fumul, fără să lăsăm pe masă bugetul de mâncare pe o săptămână.
Cumva casele astea devin o investiție nerentabilă, pentru că îmi petrec în ea prea puțin timp, între muncă și ieșitul cu prietenii. De ce să nu îi amortizez costul și așa? Tăind de pe listă niște cheltuieli în urma cărora nici nu mă pot declara satisfăcută.
Doar un leu 
f. frumos articolul.
Eu am inceput ceva asemanator cu ani in urma, in timpul postului. Banii care nu i-am cheltuit i-am donat la cazuri umanitare, ideea fiind ca nu pot tine tot postul alimentar, dar post mintal pot tine, post inseamna si infranare, modestie, tacere.
Eu sunt inca egoista, ce nu cheltui imi donez mie 🙂
:)))
ca bine zici, atatia bani dam pe case si pe decorarea lor, si nu ne bucuram destul de ele.
Da, a devenit cumva desuet sa te vezi cu oamenii acasa, in unele cazuri pricep ca nici eu nu las toata lumea in casa mea dar in altele chiar nu inteleg de ce ne chinuim in oras si inca pe mai multi bani