Ţuica bătrână :P

Hai că a fost o săptămână interesantă. A fost ieri operaţia mamei la ochiul doi care pare să fie un succes.

A fost toată săptămâna cam de joia trecută o răceală personală pe care am reuşit să o birui foarte surprinzător cu ţuică fiartă.

Din reţetele mele ştiţi că la mine lumea începe şi se termină cu o bere. Recunosc ţuica nu îmi place, miros, gust, textură, orice. Eh după 3 zile fără voce am renunţat la antipatia asta şi am pus într-un ibric un pic de ţuică, un pic de zahăr, coaja unei portocale şi un baton de scorţişoară.

Rezultatul nu a fost bun dar nici cât să mă omoare, am băut vreo 5 înghiţituri atât de fierbinţi cât am putut, ideal cu cât poţi mai cald cu atât mai bine,senzaţia de cactus în gât a apărut aproape instant iar peste vreo 3 ore mi-a revenit şi vocea.

Săptămâna asta m-am întors acasă la  Madre fără uzul nasului, am repetat figura numai că nu am mai băut infamul lichid ci am făcut inhalaţii, mno maxim vreo 5 respiraţii că deh, chiar nu îmi place ţuica, asta era acum vreo 10 minute iar acum deja îmi dau seama că hainele mele miros a peşte prăjit, chestie minunată de vreme ce  tot eu l-am prăjit de dimineaţă fără să simt vreo fărâmă de miros şi am renunţat la batistele de hârtie în favoarea unui sul de hartie pentru bucatarie, e mai eficient.

În cele din urmă dar nu ultimul, săptămâna asta am primit un fierbător, nu aveam de gând că deh mai bine mai aşteptam un pic şi cumpăram o plită, dar dacă tot l-am primit :). Eeee ghici cine e acum mare fan al supei la plic şi cine se bucură de ceai cald la el acasă?