Se spune că drumul spre iad e pavat cu intentii bune eh, drumul spre dezastrul financiar e pavat cu confort, aluneci încet confortabil cu câte un obiect odată şi te trezeşti abia în fundul prăpastiei de unde suprafaţa – lipsa datoriilor- e o linie slabă de lumina undeva la ani depărtare.
Drumul în jos e lent şi uşor, urcatul al loc e deja altă treabă.
Tot anul ăsta m-am ţinut cât am putut de tare de cei doi trei neuroni care mai bagă de seamă gasul raţiunii, povestesc pentu că ştiu cât de greu mi-a fost şi îmi este să nu semnez nişte hârtii care mi-ar aduce multe din lucrurile pe care le visez şi care nici nu sunt cine ştie ce moft.
Am semnat un credit ipotecar pentru că îmi era destul de clar că e puţin probabil să strâng banii pentru plata cash. Este drept că am avut în minte un anume plan atunci când am făcut-o şi până acum mă ţin destul de bine de el.
Partea grea a fost după ce am luat casa, când camerele goale au început să plângă după mobile, ferestrele au cerut perdele şi bucătăria ceva de gătit.
Asta a fost victoria mea personală pe anul ăsta în sensul că am refuzat determinat să îmi iau unul sau două carduri de cumpărături. Celebrele carduri fără dobândă, presupunând că plăteşti al scadenţă şi care ar purta de vreo 4 ori dobânda creditului pentru casă dacă ratez o plată.
Nu e uşor, e drept că sandwich-urile nu au omorât pe nimeni şi că mulţi au fantezii cu cina luată pe un pled în sufragerie, une fel de picnic de interior, dar după o vreme ţi-e dor de un ceai sau de o supă şi ţi-ai dori să stai şi tu pe un scaun la o masă.
Ăsta e momentul când un card cu o limită de 5000 de lei nu ţi se mai pare mare lucru, adică 200 de lei pe lună şi poţi avea toate cele de mai sus.
Eu zic să te mai gândeşti o dată, 200 de lei pe lună şi în 3 luni poţi avea plita apoi în încă trei cuptorul. Tot ce îţi trebuie e un pic de răbdare sau te vei trezi că pe lângă rata casei vei mai plăti una sensibil egală pentru nişte lucruri care până la data la care le vei fi achitat au ieşit din garanţie şi li se poate întâmpla orice.
Ştiu că într-o lume în care la fiecare colţ de stradă o bancă îţi face o ofertă de neratat şi la fiecare 15 minute o reclamă îţi oferă tot ce vrei cu reducere de 50% e greu să rezişti, am verificat treaba asta pe pielea personală dar nu e mai simpku aşa decât alternativa? Ar fi mai uşor să nu mai dormi noapte întrebându-te de unde să faci rost de ăia 200 de lei în plus care poate au devenit 300 pentru că ai ratat o plată?
Doar un leu 
Daca-ti foloseste la ceva, eu zic sa mai ai rabdare si sa lasi planul cu mobilatul pentru anul care vine. O supa calda o poti face si cu fierbatorul. Stiinta de la ai mei parinti, care, dupa ce au dat avansul pentru apartament, prin 1975, au dormit un an pe doua plapumi in loc de pat. Eu stiu ca suntem in 2014 da’ asta nu inseamna ca trebuie sa-ti platesti confortul cu libertatea financiara si mai ales psihica. Vin sarbatorile, vacanta, probabil vreo doua saptamini vei merge la parinti. Vezi tu cum rezolvi, in 2015. Oricum ai facut destule anul asta.
Asa am zis si eu, daca am facut atat intr-un an probabil in 2015 nici nu bag de seama cand le termin pe toate de facut 🙂
si eu am dormit 3 luni pe plapuma pana mi-am luat pat. Diferenta este ca eu mi-am luat si al 2lea job, si cu banii din ala mi-am luat o canapea. Amuzant a fost ca mi se parea prea inalta canapeaua si imi era frica sa nu cad din ea noaptea :))
Pat am reusit sa imi iau si daca ma gandesc bine practic si eu mi-am luat al doilea job, inainte munceam pana pe la 16 acum pana la 20/ 21 dar asta e o sa supravietuiesc evenimentului 🙂
hai sa iti povestesc un scenariu.
Cuplu, el cu salariu mare, face card de credit = 6 salarii.
El se imbolnaveste si dupa cateva luni in spital moare.
Ea afla de datorie dupa aprox. 1 an, cand deja dobanda a crescut colosal.
Banca nu accepta certificatul de deces.
Ea plateste o parte, f. mica (mai are si 2 copii).
Peste 1 an jumatate banca trimite somatie, nici macar dobanda si penalizarile nu le-au inghetat.
Ea vinde locuinta….
Perioada nu le-a fost usoara, chiar si cu bani deoparte nu sunt multe familii care sa supravietuiasca acestor intamplari (cateva luni de spitalizare, deces). Cu datorii insa este si mai rau ( am impresia ca acest card de credit a fost folosit la primele spitalizari de el).
Eu am sarit peste cardurile de cumparaturi ca sa nu fiu tentata, pentru ca mi se parea ca nu am control si pur si simplu nu mi-am batut capul. Pentru ca uneori nu vreau/pot sa strang ma imprumut (de la parinti/prieteni) si le dau banii in 2-3 luni. Mie imi e greau sa economisesc, dar sa-mi platesc datoriile la timp mi se pare absolut firesc. Plus ca sunt si cheltuieli urgente – de genul am ramas fara caldura si a trebuit sa ne punem centrala (in 4 luni am achitat costurile – dar daca trebuia sa economisesc banii acestia probabil nu reuseam nici in 4ani). Asta e varianta cea mai buna pentru mine:)
Suntem norocoase că avem de la cine să ne împrumutăm, oricum cardurile de credit sunt o soluţie proastă de care noi încă ne-am ferit, sper să nu ajungem în situaţia americanilor