Azi m-am decis să iau apărarea corcoduşelor, atât de des întâlnite în România încât nici nu le mai băgăm în seamă şi nu ne gândim ce utilitate ar putea avea.
După ce o săptămână întreagă m-am hidratat cu compot de corcoduşe, numit compot foarte aproximativ deoarece la un litru de apă şi o mână de corcoduşe babane am pus o lingură de zahăr, aşa să mă simt cu conştinţa împăcată, am atacat în forţă problema dulceţii de corcoduşe.
În fond ce pe el nu îl cheamă tot Prunus? Bine e cerasifera şi celălalt e domestica dar cumva nu mi s-a părut o diferenţă care să justifice un regim mai blând pentru prun.
Am cules deci corcoduşele care în Oltenia sunt absolut gratis, eu le-am cules de la mama dar poţi culege dintr-o gamă largă de corcoduşi crescuţi de capul lor la marginea drumurilor sau prin parcuri. La mine s-a nimerit să fie galbene, pentru cel roşu mama îi dăduse licenţă vecinului să îl culeagă şi să îşi producă ţuică.
Să fi tot cules vreo 3 kile că evident nu m-am obosit cu cântăritul, le-am spălat, le-am scos sâmburii, când sunt coapte corespunzător se desfac perfect şi le-am abandonat peste noapte într-o cratiţă în compania unui kil de zahăr.
La asta cu zahărul am exagerat ne-a fost teamă să nu iese acră, acum e un pic prea dulce pentru gustul meu, nu şi pentru al familie însă.
Azi dimineaţă am trânti opera la fiert pe un reşou care cred că echivalează cu foc foarte mic pe aragaz şi am lăsat-o să se descurce în bucătăria prea încălzită deja.
De câte ori aveam trecere pe acolo o mai amestecam, dar nu ne-am ieşit din minţi cu operaţiunea.
Ideal cred că trebuie fiartă cam o ora jumate, dar noi ne-am luat cu poveştile în curte la o bere şi am lăsat-o pe foc o juma de oră în plus, rezultatul nu a fost tragic dar in loc să avem dulceaţă avem marmeladă. Nu e exagerat de tare, cum am păţit acum câţiva ani cu cea de piersici care nu putea fi scoasă din borcan, asta e mai degrabă categoria jeleu insuficient dezvoltat.
Gustul e genial, dulce acrişor şi surprinzător de parfumat, dacă mai prind ceva corcoduşe mai încerc o promoţie, dacă nu, clar e de repetat pentru la anul.
Costurile? 2 kilograne de dulceaţă au presupus investirea unui kilogram e zahăr, deci 3 lei, cam 1,5 lei kilogramul, eu zic că e bine.
Doar un leu 
ieftin, fara eforturi, cu beneficii pe restul anului.
si asa gustoasa ca mama a ras un borcan azi cat n-am fost acasa 😛
as incerca si eu, desi nu ma omor dupa dulceturi
Nu are gust din ala exagerat dulce, e dulce acrisoara si lejer aromata 🙂
uite: corcodusele sunt super nutritive:
http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/corcodusele-beneficii-informatii-nutritionale-si-retete-sanatoase_13406
Am nimerit-o cu ele 😛