Politica pasilor marunti

Mă gândesc că schimbarea stilului de viaţă respectă aceleaşi reguli indiferent că vrei să te laşi de cheltuielile inutile sau de droguri. Şi nu mi se pare o comparaţie exagerată, să te îngropi în datorii este la fel de rău pentru sănătatea ta pe termen lung crescându-ţi nivelul de stres şi o mică turmă de factori de risc pentru că în fond stresul este marele nostru duşman.

Să revenim la idee, te apuci de treabă cu entuziasm, gata să răstorni lumea şi chiar te ţii de ce ai tu de făcut primele 2 chiar 3 săptămâni, funcţie de câtă voinţă pe cm²  ai. Nu contează ce vrei să schimbi poate e vorba de pus bani în puşculiţă, de făcut exerciţii fizice, de renunţat la ţigări. La început o vei face cu bună voie.

Apoi începe cumva să îţi fie greu, te dor muşchii de la exerciţiie entuziaste de zilele trecute, ţi se usucă gâtul de dorul unei ţigări, îţi scapă ochii în vitrina unui magazin căruia nu îi poţi rezista.

Dar îţi tragi un şut în fund şi depăşeşti momentul şi aici intervine următoarea tentaţie. Prietenii sau familia, cineva care tocmai a făcut o prăjitură sau care te întreabă dacă vrei o îngheţată fix în faţa standului, altcineva care îşi aprinde o ţigară şi îţi întinde binevoitor pachetul, altul care te ia să mâncaţi ceva bun la un restaurant.

Şi părăseşti sau nu traseul ăla frumos pe care ţi-l marcasei în minte cu laurii victoriei la final.

Trebuie numai să îţi aduci aminte ce ai stabilit, să accepţi că eşti om şi s-a întâmplat să faci un pas greşit dar să te priveşti în oglindă şi să nu îl mai faci pe următorul. Un pas în lateral te poate întârzia, încă unul şi încă unul pe noua direcţie te poate duce în cu totul alt loc decât ţi-ai dori.

Cert este că abia acum am reuşit să înţeleg pe deplin metafora aia cu cântecul sirenelor şi să îmi dau seama că e al naibii de greu să îi rezişti.