Roxa

Am mai scris despre Roxa la vremea când am dobândit-o, acum după doi ani îmi dau seama cât mi-a schimbat ea comportamentul în privinţa monedelor. Cu mult înainte să îmi dau seama că am nevoie de un buget şi de căi de economisire am început să recuperez restul în monede, cel de sub un leu pentru Roxa, pentru că părea să zâmbească de fiecare dată când încă o monedă se rostogolea sub carapacea împodobită cu floarea soarelui.

Amu’ recunosc, mie mi se potriveşte puşculiţa zâmbitoare dar opacă, nu ştiu câţi bani s-au strâns acolo şi încă nu se aude ca şi când ar fi cazul să o golesc ( tura nouă a început pe 1 mai anul acesta), îmi place ideea de surpriză pe care să o am când în sfârşit o să verific producţia.

Poate ţie ţi se potriveşte mai bine puşculiţa borcan în care să vezi zi de zi cum creşte nivelul economiilor. Poate în loc de monede e mai bine pentru tine sa arunci acolo fiecare hartie de 5 lei care îţi trece prin faţa ochilor, asta în cazul în care economiseşti cu un scop precis.

Poate îţi trebuie o cutie pe capacul căreia să lipeşti imagini cu oraşul în care vrei să ajungi, cu obiectul pe care vrei să îl cumperi.

E puţin important ce te împinge să pui banii ăia deoparte contează numai să o faci, cu perseverenţă, câte o monedă o dată, câte o hârtie pe rând, până când se umple, până când îţi îndeplineşti visul. Roma nu a fost construită într-o zi, nici banii pentru vizitarea ei nu se vor strânge peste noapte dar se vor strânge şi vei fi fericit la momentul acela.