Arhive lunare: aprilie 2014

Drumurile noastre si costul lor

Dacă tot ne-am apucat să vedem pe ce se duc banii să începem cu transportul. Când mi-am ales casa am alergat mult pentru că a trebuit să îndeplinesc multe cerinţe. Una dintre ele era apropierea de diverse.

Prima economie pe care am făcut-o la capitolul ăsta a fost că nu mi-am luat maşină. Ar trebui să am de mers pe distanţe foarte lungi zilnic să se justifice investiţia iniţială, asigurarea, rovineta, combustibilul şi tot restul. După umila mea părere o maşină îţi consumă chiar dacă nu o porneşti din faţa blocului.

Acum trebuie să folosesc un autobuz de exterior care mă costă 6 lei pe zi presupunând că plec de acasă de dimineaţa, mă întorc seara şi nu mai plec a doua oară. Chiar şi aşa de raportat la staţiile autobuzului în cauză mai merg pe jos vreo 2- 3 kilometri pe jos ca să nu mai iau un autobuz.

Pe viitor intenţionez să merg cu autobuzul numai când plouă foarte tare, pentru că mi-am ales casa astfel încât să îmi rămână numai cei 2-3 kilometri de mers pe jos. Chiar şi aşa tot aş păstra 2 lei pe zi că deh autobuzele de interior sunt mai ieftine.

Pornind de la ideea că nu folosesc autobuzul aş ajunge la vreo 150 de lei pe lună nefolosiţi, daca folosesc autobuzul tot rămân 60 de lei,  e drept că ei or să se ducă dracului în acoperirea ratei dar nu e necesar ca toată lumea să aibă rate şi să folosească în direcţia asta banii economisiţi cu transportul.

Stabileste-ti scopurile

Cred că toate blogurile de finante personale pe care le-am citit, şi am citit câteva la viaţa mea spun să îţi fixezi obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung şi apoi să te ţii de ele cu unghiile şi dinţii.

Dacă vi se pare greu să stabiliţi ce vă doriţi urmaţi exemplul meu că e ultrasimplu, te uiţi în jur descoperi că ai parte de un venit lunar variabil care în teorie poate fi oricât de mare şi în practică oricât de mic, te mai uiţi o dată şi descoperi că ai de plătit un credit de 46 000 de Euro fără să punem la socoteală dobânda şi că dacă tot ţi-ai luat casă trebuie să aduci în ea un minim de mobilă şi lucruri utile, pentru care nici nu te mai oboseşti să îţi calculezi un buget că n-ar rost.

După analiza asta atentă planul general sună aşa:

Pe termen scurt să faci casa locuibilă şi să trăieşti în ea

Pe termen mediu să achiţi creditul în vreo 10 ani şi nu în 30 cât scrie în acte

Pe termen lung, peste 15 ani să fii independent financiar, adică să nu mai munceşti pentru că trebuie şi ci pentru că vrei, dacă vrei.

Restul sunt detalii pe care o să le stabilim de-a lungul drumului.

Eu tac, tu taci, el tace…ba, Eu nu mai tac

Sunt multe lucruri care mă fascinează pe lumea asta, aş putea să stau zile întregi uitându-mă la o pisică şi încercând să îi preiau principiile, de fapt principiul că are numai unul :  să faci doar ce îţi place.

Printre lucrurile astea se numără şi un paradox al românilor, la tăţi ni-i greu dar rar facem ceva în sensul ăsta şi nu mă refer la treburi grave cum ar fi a doua slujbă că e ca şi cum aş înjura în faţă, mă refer la lucruri minim invazive în timpul liber cum ar fi să citim nişte lucruri care să ne dea o mână de ajutor.

Mă uitam azi pe peretele de Facebook distribuim şi dăm cu Like-ul în tot soiul de postări, cea mai mare parte începând cu „Şoc şi groază”, pierdem timp şi energie înjurându-ne mai mult sau mai puţin delicat în probleme vag neinteresante cum ar fi căsnicia Biancăi Drăguşanu dar nu văd unul care să spună „Eu am pus deoparte azi 10 lei făcând asta”.

Finanţele noastre sunt tabu şi ne străduim să expunem aparenţa unui trai pe picior mare, nu zice nimeni să postezi vreo declaraţie de impunere fiscală dar un articol care te-a ajutat, o idee, un sfat ar prinde bine.

Am căutat pe Google după metode de economisire, pe limba română îmi apar câteva ziare şi cam aceleaşi idei reluate la infinit. Pe engleză e o industrie, sunt sute de articole cu metode, sunt comentarii în care cititorii spun ce au încercat, ce merge, ce nu merită efortul, e un interes pentru treaba asta.

Nu îmi dau seama dacă ei s-au trezit un pic mai devreme şi au reuşit să se mobilizeze în diferenţa asta de timp sau ştim şi noi destul de bine cum stăm numai că am ales să procedăm mioritic şi să privim cum ne scufundăm sub rate şi cheltuilei pe care nu ni le permitem  în timp ce stăm de vorbă cu oaia.

Ce ne împiedică să recunoaştem că nu stăm pe roze şi să găsim soluţii în grup că deh 2 capete văd mai bine ca unul şi 10 mai bine ca două? E chiar aşa important pentru noi să ştie vecinii că ne-am uitat mănuşile pe pian şi să înghiţim un pumn de pastile pentru stres şi stomac în timp ce încercăm să plătim nenorocitul ăla de pian? Ne cad gradele dacă povestim despre crema aia ieftină care nu îndepărtează ridurile ca omoloaga ei cu caviar( sau ca operaţiile despre care reclama nu vorbeşte)  dar hidratează bine ? Or să ne dea afară din cartier dacă citesc despre cum ne-am luat noi perdele de la second? Nu ne mai primesc în birou dacă venim cu prânzul în punga de acasă?

Şi nu se termină aici, nu e numai lipsa interesului în căutarea unei soluţii, dar să te ferească Dumnezeu să faci o sugestie de genul „hai să nu ne mai bem zilnic cafeaua în oraş”. Te vei trezi gata să fii lapidat de amici pe principiul că o viaţă ai şi nici de aia nu te bucuri.Când faci  nişte calcule cafeaua aia care pare o nimica toată însumează rata unei luni de credit la casă, dacă mai adaug încă vreo două cheltuieli din seria „Să ne răsfăţăm că merităm” probabil ajungi la 4 sau 5 rate de casă. Şi atunci nu mă pot opri să  mă întreb ce contează mai mult părerea celorlaţi sau stabilitatea mea financiară şi emoţională?

3e58e13ff94a4adf2ef0037e33021294

10 metode de a salva un leu

Ştiu sunt unidirecţională uneori dar zilele astea mă preocupă găsirea unor moduri de a economisi nişte bani, în fond muncesc destul pentru ei nu văd de ce i-aş lăsa să îmi scape din mâini înainte de a face tot posibilul să îi păstrez.

f55da48da1c8301e28cc7542b20bedd4

  1. Vezi ce faci cu creditele. Dacă tot le ai, că le avem cu mine în frunte, fă tot posibilul să le achiţi anticipat, cu cât plătesti mai repede cu atât costul total va fi mai redus. În acelaşi timp stai cu ochii pe oferte, pote prinzi o refinantare mai buna decat creditul intial, despre credite si DAE am mai vorbit pe aici şi nu am chef să mă repet.
  2. Fereşte-te de carduri ca dracul de tămâie şi nu glumesc au de cele mai multe ori dobânzi mult mai serioase decât restul creditelor, poate numai Provident-ul să vă mai jupoaie aşa. Dacă le aveţi închideţi-le, dacă nu, nu el faceţi.
  3. Supraveghează-ţi nevoia de comunicare. Adică toţi în casă aveţi telefon mobil la ce vă trebuie şi fix-ul? Iar la alea mobile aveţi nevoie de ditamai abonamentul? E nevoie să îţi povesteşti povestea vieţii tale al telefon? Ca să nu mai zic despre efectele lor asupra sănătăţii. Gândeşte aşa o întâlnire la un ceai cu o prietenă îţi face bine, o discuţie de juma de oră al telefon cu aceeaşi prietenă  face mai mult rău fizic , emoţional şi financiar. Ce alegi?
  4. Nu te asigura împotriva a orice pentru rate astronomice. Alege o asigurare raţională şi ai în vedere că oricum la momentul plăţii în cazul în care se întâmplă evenimentul asigurat firma de asigurare va face tot posibilul să demonstreze că nu te încadrezi în situaţiile în care e obligată să plătească. Deci serios chiar ai nevoie de asigurarea suplimentară pentru trăznetele de marţea?
  5. Acelaşi lucru este valabil şi pentru asigurările de sănătate, alea private că pe aia de stat oricum o plătim să finanţăm sistemul. Acum 5 zile am vrut să îmi omor agentul de asigurări care să străduia să îmi bage pe gât oferta lor de asigurare pentru eventualitatea unui cancer, nu că mă cred eu imbatabilă la capitolul ăsta dar îmi viola o serie de principii cum ar fi nu vorbi despre lucrurile pe care nu le vrei şi nu plasa energie pe ele.
  6. Bea mai putin, nu fac glume proaste, dar 2 beri pe săptămână sunt vreo 520 de lei pe an, iar o sticlă de vin pe aceeşi săptămână sunt 780 de lei, aşa-i că nu pare mult alcool?
  7. Să mai zic de fumat sau mă înjuraţi?
  8. Fă-ţi abonament la bibliotecă şi foloseşte-l din greu, pe de o parte salvezi banii pe cărţi, ep alta înveţi lucuri noi, pe a treia îţi ocupi timpul deci  nu ai când să consumi bani pe altceva
  9. Învaţă să cumperi al reduceri, pantofi în noiembrie, bocanci în mai, palton în aprilie, costume de baie în octombrie. Le vei cumpăra la jumătate de preţ sau mai puţin şi serios chiar trebuie să ai ultimul model de pe piaţă? Mai ales la lucrurile pe care le porţi 2- 3 ani?
  10.  Cumpără online, nu am verificat toate ofertele dar cărţile sunt clar mai ieftine aşa decât în librărie, şi cosmeticele, şi lenjeriile de pat, şi jucăriile. Bonus dacă faceţi asta pornind de pe blogul meu faceţi o faptă bună şi iau şi eu un comision .

Bun 10 metode sunt un început vedem ce mai descoperim şi data viitoare.

Casuta noastra

O fost greu de determinat dar până la urmă m-am decis să optez pentru varianta cu proprietar de casă. Am stat şi m-am gândit dacă nu mi-ar fi mai bine să mai economisesc o vreme, pentru că era destul de clar că am pierdut startul pentru a-mi cumpăra casă cu banii jos, mă rog vorbim de prima casă, pe următoarea aşa o să o cumpăr.

Este drept că un credit te face să plăteşti casa de două ori şi e un cost de avut în vedere, este la fel de drept că se pare că nu mai există vreo nevoie deosebită de a fi proprietar al casei în care stai şi e foarte ok să locuieşti o viaţă cu chirie.

Dar, calculând lejer chiria pe care aş fi dat-o pentru un apartament şi rata pe  care o plătesc pentru creditul aceluiaşi apartament, a rezultat că plătesc fix 80 de lei mai mult la rată.

Ca efect de termen lung la chirie  aş fi plătit 30 de ani pentru a folosi casa cuiva iar la final casa ar fi fost în continuare a proprietarului, la credit voi plăti 30 de ani pentru a folosi o casă care îmi aparţine în teorie iar la final casa o să îmi aparţină mie, sau urmaşilor mei care om supravieţui până atunci.

În caz de întârziere a plăţilor efectele sunt fix aceleaşi nici proprietarul nu mă va păstra în casă din bunătatea sufletului său, nici banca nu se va transforma în vreo mătuşă binevoitoare, ca efect tot în stradă voi ajunge.

Despre variantele pe care le ai la dispoziţie pentru alegerea creditului puteţi citi aici şi după aceea mai vedem ce vrem să fim proprietar sau chiriaş.

fbda88b947f102bb5cd284797578d272

Metode de economisire

Una din probelmele noastre ca naţie este că nu apreciem leul, pe ăla singur ca să nu mai vorbim de ban, dacă vedeţi pe strada o moneda de 50 de bani sau mai mică, vă aplecaţi după ea? Ei bine, nici eu nu obişnuiam dar o să schimb treaba asta.

Să nu mai vorbim de rest, toate cumpărăturile au prostul obicei de a se termina în ceva gen şi x bani. De câte ori ţi-ai luat restul când el constă în 10 sau 15 bani? Eşti prea de neam bun să iei mondele de acolo nu?

Hai să facem un calcul simplisim, mergi de 4 ori pe zi să cumperi ceva, dacă îmi spui că mergi mai rar mai gândeşte-te, nu vorbesc despre aprovizionarea aia mare ci despre mersul al cumpărături da? Ăla la care poate cumperi o chiflă de 5, 45 lei sau plata facturii de 13, 25 lei.

Resturile cumulate să presupunem că fac 1 leu, nu un leu pe zi o să te ducă pe tine în aristocraţia financiară nu? Nici 30 de lei pe lună, nici 360 de lei pe an, la 3600 în 10 ani parcă te-ai mai gândi nu-i aşa?

Hai că prea lungă a fost introducerea, să vedem de unde mai putem pune în puşculiţă un leu doi pe zi.

  1. Plăteşte faturile la timp, că toate au penalităţi. Păstrează luna asta bani pentru factura de luna viitoare că doar ştii că o să vină şi de regulă ştii şi cam cât o să fie de mare mai ales dacă vorbim de rate, abonamente şi altele de gen. Poate nu ţi se par mari dar o penalitate de 5 lei pe lună la 3 facturi te duc la vreo 200 de lei pe an.
  2. Despre recuperarea restului am vorbit în deschidere
  3. Nu mai mânca în oraş şi nu mai mânca aiurea, astea două nu se suprapun neapărat.

Mâncatul în oraş presupune să ieşi cu un prieten ceva, să vă bucuraţi de o zi împreună, adică măcar 30 de lei, să zicem că o comiţi o dată pe lună până la finalul anului ai mai dat vreo 360 de lei în vânt

Mâncatul aiurea presupune o proastă planificare zilnică, ăsta mi se pare mai grav decât mâncatul în oraş pentru că tinzi să îl ignori ca problemă. Nu ţi-ai luat ceva de mâncare la tine, pe al 16 ţi se face foame şi iei urgent ceva ce îţi trece prin faţa ochilor, măcar 2 covrigi adică 2 lei, te pot duce la 40 de lei pe lună şi 480 pe an.

Aşa e că încep să te sperie calculele?

Astea sunt numai 3 dintre trucuri care îţi pot aduce la finalul anului 1400 de lei, ştiu nu e o avere dar e un început şi până când terminăm cu toate metodele o să descoperi că arunci minim 5000 de lei pe an aiurea.

096cafd8d7251d704b90252139bc150d

Scop: independenta financiara

Despre independeţa financiară s-a scris mult şi se va mai scrie. Nu am inventat-o eu şi nici nu o voi transforma fundamental. Sopul meu nu este să fiu trecută în wikipedia ca mare reformator al ideii, aş fi perfect fericită dacă nu aş figura deloc în wikipedia dar m-aş bucura de independenţa asta.  

Ce înseamnă ea pe scurt? Că ţi-ai descoperit, creat, inventat suficiente forme de venit pasiv încât să nu mai fii obligat să munceşti, să nu mai depinzi de veniturile din muncă.

Într-o lume perfectă pensia ar fi o stare de independenţă financiară, în lumea asta în care trăim pensia nu prea îţi acoperă în mod fericit nevoile, cu excepţia „pensiilor nesimţite” care nu fac scopul prezentului blog şi oricum vine prea târziu.

Să ne întoarcem la bazele lumii. Noi trăim din veniturilor noastre, care venituri sunt active: adică acelea pentru care trebuie să depui efort constant şi permanent pentru a  le obţine cum ar fi salariul sau pasive: pentru care am depus eforturi la un moment după care ele se descurcă singure: depozite bancare, chirii, drepturi de autor, treburi de genul ăsta.

Scopul independenţei financiare este să strângi ceva bani, pe care să îi investeşti şi apoi să şezi frumos la umbră încasând veniturile pe care banii cu pricina le aduc.

Asta nu e uşor şi nu se va întâampla repede. Poate ar fi ceva mai rapid dacă mi-aş pune restul vieţii pe aşteptare dar cum nu-s aşa sigură că o să trăiesc 100 de ani prefer să le îmbin, o parte de trăit acum, o parte de pregătit pentru viitor  şi credinţa nestrămutată că lucrurile vor ieşi perfect până al urmă.

Sa ne apucam de treaba

Cum am ajuns să fac asta? Să scriu despre bani, eu care i-am privit cu o aroganţă suverană o viaţă întreagă? Probabil am crescut. Sau m-am decis să mă bucur mai devreme de independenţa financiară.

E drept m – am trezit târziu, dacă mă apucam cu 10 ani în urmă acum probabil deja aş fi început să simt rezultatele dar nici acum nu e târziu, e mai bine să mă apuc decât să mă plâng peste alţi 10 ani că nu se văd rezultate.

De ce ar trebui să începi cât mai devreme?

Pentru că pe la 24 de ani nu ai aşa mari cheltuieli, încă o poţi scoate fericit la capăt într-o garsonieră dacă nu suporţi să mai stai cu ai tăi, deşi avanrajele pe varianta doi sunt clare.

Din ce în ce mai mai puţini se decid să fie părinţi la 25 de ani şi banii pe care s-ar duce pe calea asta se pot păstra bien merci.

La 25 de ani de regulă stai mai mult decât bine cu sănătatea şi nu se vor duce o căruţă de bani şi medicamente, analize şi consultaţii.

Dar aşa cum înţelept spun vorbitorii de engleză asta e deja apă trecută pe sub pod. După o vreme trebuie să ne asumăm propia prostie din tinereţe, să privim în jur , să face corect planurile şi să încercăm să avem succes pe calea asta a independenţei financiare.

Mergeţi cu mine?