Bunica spune

Am citit că frugalitatea începe cam aşa: intr-o zi eşti nevoit să alegi între a trăi cu mai puţine şi a continua să colecţionezi datorii. Uneori e nevoie să adopţi stilul ăsta de viaţă câţiva ani pentru a ajunge la lumnină, din blogurile personale pe care le-am citit pe tema asta undeva peste 5- 6 ani din ziua întâi începi să poţi respira mai liniştit. După 6 ani însă s-a schimbat fundamental şi modul tău de a privi viaţa, ai învăţat că nu e absolut necesar să te înconjori de lucruri şi probabil obiceiurile îţi vor rămâne în comportament pentru restul vieţii.

Primul pas care îmi trece prin cap să-l fac pe drumul ăsta nu este culmea să fac liste cu ce aş putea să tai sau nu din aria de consum, primul meu pas este să privesc înapoi către generaţia bunicilor noştri, cei care şi-au petrecut copilăria în timpul războiului şi să învăţ ceva din experienţa lor.

Generaţia aia mi se pare cea mai genială pe care am avut-o ever, pentru că ei au fost nevoiţi să îşi schimbe viaţa cu sau fără voia lor. Ei s-au trezit cu rosturile lumii date peste cap şi au luat-o de la capăt, intelectualii s-au trezit la sapă, ţăranii şi-au pierdut pământul şi s-au trezit în fabrici, cei înstăriţi s-au trezit în mijlocul câmpului cu hainele de pe ei şi cote de plătit. Şi s-au descurcat.

Nu au stat să se plângă că le e grea viaţa, că nu le ajung banii, că e prea mult sau prea greu sau imposibil, au spus o rugăciune în gând, şi-au suflecat mânecile şi s-au pus pe treabă temeninic ştiind ce urmăresc.

De câte ori m-apucă nervii şi depresia ( că deh noi suntem generaţia care a descoperit stresul) privesc în urmă şi îmi dau seama că aşa cum cred eu că nu mai am la ce să renunţ mai sunt  multe lucruri pe care le pot regla altfel ca să ajung la liman. O singură privire spre cele 6 tuburi cu cremă de mâini e suficientă să  mă lămurească asupra locurilor prin care banii mi se strecoară printre degetele catifelate e drept.

Erau atâtea reguli de bun simţ în viaţa lor de la obiceiul ăla de a-şi face haine de două ori pe an de Paşte şi de Crăciun, la cel de a-şi ţine tot timpul mâinile ocupate cu ceva sau de a găsi ceva prin propria casă pentru a rezolva tot felul de probleme.

Bunica mea este precursorul tuturor specialiştilor în finanţe care spun că e mai bine să economiseşti un an şi să cumperi un produs cu banii jos decât să îl ai imediat şi să plăteşti dublu.

Bine, sfatul ăsta o să fie interesant de pus în practică în condiţiile în care eu mă mut într-o casă goală dar o să vedem cum o scoatem la cap. Bunicile voastre ce reguli de aur aveau în domeniu finanţelor?

 

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Pe mine nu vor inceta sa ma surprinda povestile bunicii: cum dormeau ei 6-7 oameni intr-o camera, cum vara dormeau in curte fiindca era mai mult spatiu „si era cald, oricum” si alte asemenea. A ras cand intr-o zi m-am plans ca livingul nostru este prea mare si se incalzeste greu. N-a inteles de ce a trebuit sa imi cumpar smartphone, cand telefonul vechi inca mergea bine. Asa cum nu intelege de ce sa arunc sosetele vechi, gaurite, cand poate ea sa mi le repare 🙂

    Ar fi trebuit sa invat mult mai multe de la bunica mea, dar sunt bucuros ca macar n-am fost complet ignorant. Si la mine s-a intiparit bine in creier ideea ca nu-i nimic mai rau decat a fi dator: „daca nu ai banii sa platesti pentru ceea ce vrei, inseamna ca nu-ti permiti”. Simplu si la obiect!

    1. Da, genul ala de povesti il am si eu in minte. Sunt lucruri pe care e cam freu sa le cumperi cu banii jos, mai ales daca te-ai trezit tarziu, ar fi fost bine sa ma apuc de blogul asta acum 10 ani 🙂

  2. poti sa fii creativa referitor la casa goala. Sigur gasesti persoane care vor sa doneze mobila sau obiecte electrocasnice, poate nu noi, dar cu putina munca si creativitate pot arata foarte dragut. Perdele, covorase, cuverturi, etc. – gasesti chestii ieftine, frumoase si adeseori de buna calitate la magazinele de second.Eu una am o gramada, de la perdele la cuverturi si fete de masa brodate. O singura data m-am imprumutat pentru mobila de bucatarie, ca vroiam una noua- prostia tineretii, ce sa-i faci!am regretat timp de sase ani, cat am platit un credit cu dobanda absolut exorbitanta.M-am invatat minte sa nu ma imprumut pentru lemne si hoarbe.

    1. Destul ca imi pare rau de creditul pentru pereti, nu mai fac altul pentru mobilat si electrocasnice, o sa vad cum se rezolva ele toate si fara inca o rata 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Mânăstirea Orlat

Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea.

imi iubesc orasul meu

Blog despre importanta fiecarui leu

arakelian

lumea mea, si-a altora.

Povesti dintr-o casuta mica

Blog despre importanta fiecarui leu

Dulce Casă

Blog despre importanta fiecarui leu

Luxul Simplitatii

despre frugalitate, consum responsabil si evitarea risipei

Despre oameni si carti

Blog despre importanta fiecarui leu

Socotim pentru tine

Blog despre importanta fiecarui leu

la casa noua

Blog despre importanta fiecarui leu

Mademoiselle au chapeau rouge

Blog despre importanta fiecarui leu

Oglinda lui Erised

Blog despre importanta fiecarui leu

%d blogeri au apreciat asta: