Cum am ajuns să fac asta? Să scriu despre bani, eu care i-am privit cu o aroganţă suverană o viaţă întreagă? Probabil am crescut. Sau m-am decis să mă bucur mai devreme de independenţa financiară.
E drept m – am trezit târziu, dacă mă apucam cu 10 ani în urmă acum probabil deja aş fi început să simt rezultatele dar nici acum nu e târziu, e mai bine să mă apuc decât să mă plâng peste alţi 10 ani că nu se văd rezultate.
De ce ar trebui să începi cât mai devreme?
Pentru că pe la 24 de ani nu ai aşa mari cheltuieli, încă o poţi scoate fericit la capăt într-o garsonieră dacă nu suporţi să mai stai cu ai tăi, deşi avanrajele pe varianta doi sunt clare.
Din ce în ce mai mai puţini se decid să fie părinţi la 25 de ani şi banii pe care s-ar duce pe calea asta se pot păstra bien merci.
La 25 de ani de regulă stai mai mult decât bine cu sănătatea şi nu se vor duce o căruţă de bani şi medicamente, analize şi consultaţii.
Dar aşa cum înţelept spun vorbitorii de engleză asta e deja apă trecută pe sub pod. După o vreme trebuie să ne asumăm propia prostie din tinereţe, să privim în jur , să face corect planurile şi să încercăm să avem succes pe calea asta a independenţei financiare.
Mergeţi cu mine?
Doar un leu 
ca sa vezi ca am fost intr-un gand :)).Chiar zilele trecute ma gandeam ca, daca am fi inceput acum zece ani sa punem deoparte ceva banuti lunar, am fi avut in prezent o oaresce suma.Dar nu stiu cum se face ca mereu intervine ceva.Trebuie sa fii foarte hotarat in ceea ce priveste economisirea, ca sa poti reusi.
Am citit si am de gand sa aplic asta cand o sa am copii, ca 6000 de euro pusi deoparte de parinti in primii 2 ani ai copilului si apoi supravegheati ii pot ajuta sa fie independenti financiar destul de devreme. Inca o treaba pe lista ucrurilor de facut 🙂
Eu am crescut la bunici, si invatata de ei am pus mereu bani deoparte. Cand eram insa tanara, economiile erau mici pt ca venitul era f. mic (imi aduc aminte ca am lucrat 1 an cu jumatate din salariu pe economie, la negru, 10 -12 ore pe zi, ca nu imi gaseam altceva), asa ca economiile atunci au prins bine. La 25 ani de ani aveam ceva pus deoparte, voiam sa imi cumpar locuinta (stateam cu chirie, cu inca 2 fete).
In primii doi ani am muncit pe gratis, pe vremea mea nu eram platiti in stagiu decat pe hartie, cand am inceput sa castig am avut impulsul ala de a ma rasfata, intre timp mi-a trecut 🙂